- Ce însemna comunitatea grecească în care ați intrat?

- Oriunde se așezau grecii, creau un mediu al lor, mediu grecesc. Numai așa ei s-au putut feri de deznaționalizare. Și centrul lor era Biserica Ortodoxă, care ținea de patriarhia ecumenică de la Constantinopol, și școala grecească - școala grecească de diferite grade: școală primară, scoală intermediară și liceu întreg. Licee întregi au existat numai două în România, liceul întreg la București și la Galați. La Galați au înființat chiar un colegiu, unde se duceau și copiii pământenilor, pentru că se învățau și limbi străine. Era la mare preț, și erau profesori emeriți din Grecia și din insulele grecești, mai ales din insulele Ionice. Asta era comunitatea și se întreținea cu contribuția personală a lor?

- Vă referiți la perioada interbelică?

- Întotdeauna așa a fost.

- De când știți că au existat aceste două școli?

- A? la una din ele am învățat și eu, dar sunt de la 1890, să spunem, de atunci? Când a venit bunicul meu în România?

- Bunicul dumneavoastră era deja în țară la 1890?

- Da? și am avut rude, care erau veri de-ai tatălui meu, care erau elevi la acest colegiu grecesc de la Galați. Era o mare cinste atunci, când spuneai: ?Sunt elev la colegiul grecesc din Galați?, fiindcă se învăța și carte și multe limbi străine - și franceza, și italiana, și germana. Astfel, prin aceste două mijloace, grecii s-au imunizat, s-au izolat de mediul înconjurător și au rămas greci. Sigur că mulți se deznaționalizau prin căsătorii mixte, religia fiind aceeași, căsătoriile mixte absorbeau un mare număr de greci.

- Tocmai asta mă întrebam și eu când spuneați că biserica a fost centrul? Biserica fiind ortodoxă și aici, și acolo, a fost un factor de scurgere?

- Al grecilor? Da, însă era școala care îi ținea. Noi am fost mai mulți frați. Tatăl meu, care învățase puțin liceu, era amorezat de cultura greacă și spunea: ?Tu să înveți limba greacă bine, să fii cineva!? Am învățat aici, și apoi m-a trimis să mă perfecționez în Grecia. Într-adevăr, mă mândresc să spun așa, cunosc limba elină aproape perfect - perfect este numai Dumnezeu. Dar o cunosc, am învățat-o cu pasiune: pasiune istorică și filologică în același timp.

- Perioada când ați început să vă maturizați, perioada liceului, a anilor de facultate - erau anii ?20?

- Anii ?20, da? Comunitatea greacă era ceva organizat, avea un comitet de direcție, avea o clădire proprie sau cu chirie, avea organizații de tineret, de muzica, de sport, dădea serbări naționale, cum se fac și în mediul românesc - sunt serbări naționale - zilele mari ale grecilor erau sărbătorite și aici ca și în Grecia, Ziua Independenței?

- Avea deci personalitate juridică?

- Juridică, da. Acolo unde era biserică, era și personalitate juridică?

- Vă referiți la biserica de pe bulevardul Republicii.

- Da, de pe bulevardul Pache? Bulevardul Pache? Bulevardul Republicii? Pache Protopopescu a fost primar al Capitalei, se numea bulevardul Pache.

- E în stil neoclasic.

- Da, seamănă puțin cu Partenonul. Coloanele, coloanele grecești. E bazilică.

- Și unde a fost Casa Comunității?

- Întâi a fost pe strada Lucaci, unde avea o locuință închiriată, și-apoi și-a construit o locuință? o clădire proprie, unde era instalată comunitatea cu birourile ei, și liceul, plus internatul, pe strada Austrului, 33. S-a făcut un schimb de valori între România și Grecia după război, ca să nu existe dispute. Grecii au părăsit lucrurile acestea, le-a luat statul român, iar românii au renunțat mi se pare la Consulatul Român de la Salonic, s-a făcut un schimb de proprietăți.

- Pe vremea tinereții dumneavoastră cine erau conducătorii comunității, vă aduceți aminte de vreun nume?

- Da, cum să nu. Conducător când am venit aici în ?22 era un bancher, Andrei Lazaris. Avea Banca Elino-Română. El era conducător, și avea un Comitet de Direcție. După Lazaris a venit un alt șef sau președinte de comunitate, un alt moșier și bancher, Vasalopol, care era înrudit cu Chrissoveloni, ac de aur. În fața Băncii Naționale există o altă bancă. Trebuie să mergi, să vezi înăuntru? Ce stil a avut? Era bogat, s-a dus, s-a învârtit în toată lumea și a spus: ?Să-mi faceți o clădire ca asta!? Casa asta este copia unei clădiri, a unui monument arhitectural din Florența. Chrissoveloni era un om foarte bogat. Că ăștia au fost grecii. Deci Vasalopol era și moșier, și bancher. Pe urmă a venit un alt grec, tot așa de bogat, puțin aventurier, dar totuși un om capabil, unul Diavulis? Plecat din Rusia, a fugit din Rusia, a trecut prin Asia, prin China, și a venit în România. Cu o valiză simplă a venit. A venit cu o valiză simplă aici și a început să facă comerț, comerț în așa fel, încât statul român îi datora, la un moment dat, șase miliarde de lei. El importa materii tanante și exporta - avea drept de export în Rusia mamă - cherestea. A câștigat enorm de mult. Mare bogătaș. Mi-a spus el: ?Hai cu mine, să plecăm de aici, te fac om, mergem în Suedia.? Nu l-am ascultat, pentru că am crezut că o să? și o să? și o să? Aveam și copii mici? Dar vreau să spun ceva. De la vârsta de doisprezece ani, de treisprezece ani, am început să citesc cărți de cu totul altă natură decât citesc copiii. Exista pe timpuri o colecție ?Probleme și Idei? și mi-a căzut în mână ?Probleme și Idei? despre Socrate, despre Platon, despre Henri Poincaré, despre Herzen. Despre anarhiștii ruși, Kropotkin, Bakunin, Lenin? Am acasă colecția ?Probleme și Idei?, o revistă frumoasă, cu fond.

- În ciuda preocupărilor de istorie, chiar de politologie, ați făcut totuși medicina. Are cumva legătură cu acest pragmatism caracteristic grecilor?

- Pragmatismul? da. Tatăl meu mi-a spus: ?Te faci doctor!? Așa a vrut tata. Și-mi plăcea să fiu doctor. Țin minte, eram elev, elev de școli primare, și venea doctorul la noi să ne vadă, copiii. Mă impresiona cum se prezentau doctorii. Aveau atunci? purtau un guler tare, frumos îmbrăcați, cu pălărie, nu ca astăzi așa? Mi-a plăcut medicina, pentru că și medicina ab origine este o știință grecească, cu Hipocrate și cu asta? Am scris în materie de istorie a medicinii ceva?

- Nu știu în ce măsură este pragmatismul grecesc sau?

- Pragmatism înseamnă realism? De la pragma, care înseamnă lucru, obiect.

- Adică, în terminologie filosofică, un fel de cult al utilului?

- Da,