Desi, teoretic, prin Conventiile de la Geneva din 1906 si de la Haga din 1907, prizonierii de razboi erau protejati, germanii si aliatii lor le-au ?rezervat? romanilor un regim de o duritate inimaginabila, lagarele fiind asemuite de unul din supravietuitori ?cu produsele imaginare din infernul lui Dante?. Publicatia ?Les roumains en France 1916-1918? editata de Secretariatul de Stat pentru Fostii Combatanti din Ministerul Apararii al Frantei apreciaza ca: ? In comparatie cu soldatii de alte nationalitati, numarul romanilor decedati in timpul captivitatii este mult mai mare. La un numar egal de prizonieri, romanii au inregistrat in numai patru luni acelasi numar de decedati pe care l-au raportat belgienii in patru ani... Circa 43 000 de soldati  care au fost capturati de cel de al II-lea Reich au fost îngr?m?diti in lagarele din Germania. Multi dintre ei au fost trimisi pe frontul de vest si pe cel italian pentru a fi pusi la munci de ocnasi, în conditii abominabile ?. In capitolul ? Martiriul romanilor ?, se spune : ? Mai mult decât fat? de prizonierii de alte nationalit?ti, nemtii i-au tratat pe români in mod s?lbatic: de la nivelul cel mai înalt al ierarhiei militare pân? jos, s-a manifestat o opinie unanim? de a-i distruge pe românii care ? au tradat ? Alianta cu Puterile Centrale. Delegatia Spaniei, tara neutr? care a reprezentat interesele românilor, n-a putut vizita decât cu mari dificult?ti lagarele de prizonieri români, care au fost inaccesibile chiar si pentru Comitetul International al Crucii Rosii de la Geneva. Acordul de la Berna din 7 martie 1918, care a adus o usoar? ameliorare a regimului prizonierilor de r?zboi ai t?rilor aliate, n-a îmbun?t?tit cu nimic starea românilor care au înregistrat cea mai înalt? rat? de decese, 40% din num?rul total. In octombrie 1918, mai supravietuiau doar 28000 de prizonieri români ?.

 Prizonierii români care au fost transportati în teritoriile franceze ocupate de nemti au fost îngr?m?diti in vagoane de vite închise cu lac?te si cu usile blocate cu sârm? ghimpat?. Lipsiti de alimente si ap?, dup? s?pt?mâni de c?l?torie în aceste conditii, numerosi prizonieri si-au dat sufletul înainte de a sosi la destinatie. Trimisi apoi în lag?re agricole, în mine, uzine sau în linia frontului, prizonierii au fost supusi unor conditii de viata incredibile. Obligati s? execute munci peste puterile lor, p?ziti de gardieni care foloseau f?r? încetare biciul si ciomagul, românii au fost atât de prost nutriti încat erau obligati s?-si astâmpere foamea scormonind prin gr?mezile de gunoi. In 1918, medicii elvetieni ai Comitetului International al Crucii Rosii au înregistrat un num?r foarte mare de cazuri de umfl?turi ale pielii datorate infectiilor provocate de malnutritie. In astfel de conditii, glontul sau baioneta erau o adev?rat? salvare pentru s?rmanii prizonieri, scurtându-le calvarul. Chiar si civilii alsacieni sau loreni care vroiau s?-i ajute, riscau aceleasi pedepse. Ca si foamea, frigul excesiv din 1917 a f?cut s? piar? sute de prizonieri: în noaptea de 27-28 ianuarie 1917, 71 români au murit de frig la Steinbrunn-le-Haut. In Alsacia, în Lorena, în Ardeni, în Aisne si în alte locuri, românii au suportat un groaznic si lung martiriu sub cizma soldatilor din Detasamentului de supraveghere a batalioanelor de muncitori prizonieri de r?zboi. Responsabili germani, precum generalul Hauff si alti ofiteri de la biroul românilor din Alsacia, au fost desemnati drept criminali de r?zboi iar numele lor au fost trimise de Republica de la Weimar Aliatilor pentru a fi judecati în conformitate cu articolele 227 si 230 din Tratatul de la Versailles de la 28 iunie 1919?.