Cand vizitezi, ca turist, Franta, nu poti sa nu tresalti de emotie atunci cand afli c? jertfele parintilor la lupta pentru existenta libera a popoarelor Europei sunt recunoscute si apreciate.

Periplul meu prin locurile incarcate de istorie ale Parisului, ale provinciilor Alsacia si Lorena, prin localit?ti al caror patrimoniu cultural este jalonat de situri arheologice galo-romane, de catedralele din Reims, Metz, Toul, Verdun, Nancy, Pont ? Mousson, Luneville, Strasbourg, Colmar, de constructii monumentale, de muzee si monumente de prima marime, a descoperit o pretioas? component? romaneasca încorporat? tezaurului francez al monumentelor memoriale si comemorative ridicat în memoria tributului de sange pe care l-au dat francezii si voluntarii de alte nationalitati in primul si al doilea razboi mondial.

            Aceasta, în conditiile în care, acas?, în România, prizonierii de razboi reprezinta una din temele pe care istoriografia nu le-a abordat, statul i-a abandonat iar societatea civil? i-a uitat cu des?vârsire. Doar tratatele de istorie militara îi mentioneaza, la capitolul pierderi. O cifr?  de ordinul zecilor de mii, f?r? nici o semnificatie, un num?r care nu poate suplini recunostinta pe care le-o dator?m, suferintele pe care le-au indurat, credinta cu care si-au d?ruit viata pe altarul libert?tii, indepenpentei si unit?tii. Uitarea cu care îi trat?m pe eroii nostrii, pe p?rintii României de azi, aduce în actualitate vorbele lui Emil Cioran, care spunea cu cinism c? ?românii sânt poporul cu cea mai mult? ap? în sânge?. S? ar?t?m c? nu este asa! S?-i respect?m pe eroi cu piosenia care li se cuvine!

 S? reînviem obiceiurile strabune, s? le înnobil?m, s? le diversific?m, s? întreprindem ceeace au f?cut deja alte popoare pentru cei ce au cazut departe de tara, pentru libertate, democratie si pace. Putem activa voluntar în asociatii, ligi, organizatii, societati create cu scopul de a c?uta, descoperi, marca si intretine mormintele ostasilor cazuti pe teritoriul altor state. Firmele de turism pot si trebuie s? organizeze pelerinaje la cimitirele românesti din alte t?ri, asa cum o fac Froumul Româno-German din Stuttgart si alte organizatii.

 Cimitirele militare franceze cu sutele de mii de cruci de un alb imaculat, monumentele, placile comemorative, drapelele care strajuiesc somnul celor inmormantati acolo, gazonul verde, aleile curate, perimetrele de imprejmuire, indicatoarele care te invita sa meditezi la jertfa acestora, sunt expresia recunostintei, a asumarii trecutului si increderii in viitor.

Cinstind memoria sutelor de mii de jertfe din primul razboi mondial, statul francez i-a omagiat deopotriv? pe cei ce s-au înrolat în Legiunea Straina, pe cei ce si-au dat viata pentru libertatea Frantei, miile de prizonieri romani care au murit in lagarele din Alsacia si Lorena.