Aflat nu departe de Deva, Gurasada este un  sat la fel ca multe altele din Lunca Mureșului. Casele aliniate de-a lungul drumului, înghesuite una în alta, ascund în spatele lor grădini de zarzavaturi și, în locurile mai însorite, butuci de vie. E început de martie și zăpada nu s-a topit încă peste tot. Ici și colo, peticele  albe arată locurile mai umbroase în care lumina săracă a soarelui de iarnă a rămas fără putere. Cu cât urci mai sus spre izvoarele Gurasadei, apa ce străbate satul, cu atât casele sunt mai rare și tot mai mici. La o poartă înțepenită în zăpada înghețată am văzut-o pe Tudora Zam care nu s-a sfiit să ne întrebe ce căutăm prin locurile acelea și de unde suntem. Și când a aflat că venim de tare departe, tocmai de la București, nana Tudora ne-a chemat în bucătăria ei la un ceai de măceșe și cimbrișor pe care l-a cules tocmai de pe dealurile  cu care se termină Zărandul. N-are rost să vă povestesc despre minunata  aromă a  ceaiului, despre cănile de lut din care  l-am băut, căci lucrurile acestea spuse acum și aici ar putea să pară ușor vetuste, dar merită să ascultați câte ceva din poveștile cu care nana Tudora m-a fermecat.

 ??Puiul târgului??

Nana Tudora s-a născut într-o familie cu opt copii. Ea a fost cea mai mică dintre fete și a stat mai mult pe-acasă, în vreme ce frații și surorile celelalte au plecat din sat  la muncă, mai către câmpie, la Arad sau Timișoara, ori pe la carierele de piatră de la Vorța și Simeria. Se-ntorceau rar pe-acasă, căci sărăcia era mai mare în sat, dar  atunci când veneau aduceau pentru sora mai mică câte o inimă  sau vreun căluț de turtă dulce pe care era lipită  uneori câte o oglinjoară, pe care  ea o păstra apoi ca pe-o comoară.  Îi spuneau frații ei că i-au adus ??puiul târgului?? și mulți ani au trecut până când odată, de Sfânta Maria, au luat-o și pe ea la târgul mare de la Radna, care s-a ținut pe-un câmp de lângă Sfânta mănăstire și a putut să vadă cu ochii ei munți de turtă dulce, gogoși  și plăcinte, covrigi și uscățele. Ține minte și ?acuma cât erau de frumoase basmalele galbene cu flori și baloturile  de mătase și de  barșon (catifea) din care își făceau  haine fetele de măritat. Și-aduce aminte că tatăl ei a cumpărat de la târg atunci o coasă și că a luat-o cu el când s-a dus la prăvălie ca să bea un pahar cu alți vecini. Iar acolo, în prăvălia acelui jidan a văzut nana Tudora ce nu mai văzuse niciodată până atunci: zaharicale multe și colorate, bulgări mari de zahăr prins pe fire de bumbac, niște poame uscate tare parfumate pe care  nici în vis nu le văzuse  și, agățate de un cui, niște funii mai subțirele, negre-maronii, lucioase, din care jidanul a rupt o bucată și i-a întins-o, spunându-i s-o mănânce că e bună și  dulce. Și așa a fost, bună și dulce, și-și mai aduce aminte că i-a mai spus vânzătorul acela că se cheamă ??rahat de urs?? ce i-a dat să mănânce și de atunci numai o dată a mai văzut așa ceva când s-a dus să-și cumpere haine de nuntă ??și altu?nu, că a venit războiu și au dispărut prăvăliile acelea cu de toate pe care le țineau jidovii??.

??Purcei din aluat??

Nana Tudora s-a măritat când avea șaptesprezece ani. Pe Ion l-a cunoscut cu un an înainte de nuntă. A fost om bun Ion și muncitor. A avut grijă de prunci și de gospodărie, el a făcut casa și tot ce e pe lângă ea. Cu el a împărțit bune și rele până acum câțiva ani când s-a stins după o răceală mare. Nana Tudora se urcă pe un scaun și scoate  dintr-o cutie de carton o fotografie veche, îngălbenită din care râde, cu gura ușor înt-o parte, cam  mânzește,  ușor stingher, un bărbat cu ochi mari.??Asta-i de la nuntă ??, mai zice femeia către noi  și șterge  fotografia cu marginea rochiei cu care e îmbrăcată. ??Pe vremuri, nunțile se țineau joia și veneau toți din sat, că se duceau flăcăii, prietenii mirelui și chemau oamenii. Fiecare  femeie care venea la nuntă aducea câte o farfurie cu prăjitură sau ceva de mâncare și bărbații veneau cu câte ??o iție?? (sticlă) de vin.  Socăcița (bucătăreasa) nunții făcea zama de găină cu toșmagi (tăiței) și sarmele. Și la urmă venea socăcița și aducea o tepșă (tavă) mare de pleu (tablă) pe care era ?? miel??  făcut din aluat  de cozonac, umplut cu nucă, sau făceau câte ?? porc?? din aluat sau ??un cal??. La nunta mea mama a făcut ??o scroafă??de aluat cu purcei mulți pe lângă ea, făcuți tot din aluat umplut cu nucă. Multă vreme s-a pomenit în sat de purceii aceia, că erau tare frumoși. Așa era atunci la nunți. Se puneau oamenii și petreceau până trecea mâncarea și băutura și apoi plecau acasă. Dar nu se făceau nunți  în posturi, se făceau de obicei mai spre sfârșitul verii și începutul toamnei, când erau legumele și fructele coapte, când erau deja bucatele strânse de pe câmp, ca să aibă femeile din ce pregăti mâncarea.?? Nana Tudora îmi spune mai departe povestea ei și-mi arată cu mâinile prin aer cum frământa  mama ei colacul cu șofran pentru Paști, căruia-i ziceau pe atunci ??cuglu??, sau cum făcea rulada cu mac pe care a doua zi de Paști o împărțea în cimitir, de sufletul morților. Cât am mai stat la ea mi-a mai spus nana Tudora și de cele  șapte sau nouă pituțe coapte în ??dubă??( cuptor) și duse apoi la biserică pentru ca preotul să facă din ele păscuța  pe care o împărțea după Înviere, și despre peștele pe care era musai (obligatoriu) să-l mănânce în ziua de Paști pentru ca tot anul să le meargă bine. Multe mi-ar mai fi spus nana Tudora dacă am fi avut răgaz și dacă n-ar fi trebuit să ne întoarcem la rosturile noastre. Am mai apucat să notăm, înainte de plecare, câteva rețete pe care nana ni le-a dictat uitându-se cu băgare de seamă cum le  scriem, ca nu cumva să greșim și să nu ne iasă mâncarea de sărbători. Am uitat să vă spun că rețetele ni le-a dăruit însoțindu-le de un săculeț albastru de pânză plin cu plante pentru ceai. Nu pot să nu vă spun că acum, în timp ce scriu aceste rânduri,  beau ceai iar aroma  de cimbrișor și de ierburi sălbatice  mă însoțește pentru a-mi aminti  mai ușor de ceasurile petrecute în satul acela dintre dealuri.

Din rețetele nanei Tudora

Rulada cu mac pentru a doua zi de Paști

??Pune făina în covată de seara și ține-o la loc cald până a doua zi dimineață. Dimineața devreme scoală-te și fă plămădeala în mijlocul grămezii de făină. Pune drojdie, un pic de zahăr și o țâră de untură topită, călduță. În loc de drojdie poți să folosești zama pe care o lasă frunzele de vie pe care le-ai pus la murat în puțină apă sărată. Lasă  vasul acoperit cu o pânzătură groasă și după ce a crescut un pic plămădeala, apucă-te și frământă bine cu lapte cald, până când aluatul  nu se mai lipește de covată. Curăță marginile de la covată și strânge tot aluatul bine, că dacă lași aluat pe margine se zice că o să te vorbească cineva de rău. Așa. Apoi pune aluatul la dospit aproape de șporiu(sobă). Câtă vreme se dospește, unge vasele de copt cu untură de aia bună și ține-le și pe ele la cald. Ia câte o bucată de aluat și întinde-o pe masă într-o foaie groasă cam cât degetu? și deasupra întinde mac opărit cu lapte în care ai pus și zahăr sau miere, după cum îți place și după cum ai. Învârte apoi foaia și pune pe deasupra sirop de zahăr cu apă și ține-l în ??dubă??(cuptor) până se rumenește și se coace pe toate părțile.

Din rulada asta să dai de sufletul morților și dacă-ți rămâne, prăjește câte o  felie,   mănânc-o dimineața și bea lapte după ea. Atunci să vezi!??

Pește pentru ziua de Paști

Ia câte un pește pentru fiecare om care va sta la masa de Paști. Curăță-l,  spală-l și taie-l în bucățele. Pune-le într-un vas cu o lingură de oloi (ulei) și deasupra mai pune părădaici(roșii) uscate de astă vară, usturoi, sare și o păprică (ardei) usturoaie pe care s-o tai mai mărunt. Poți să torni acolo și un păhar de apă și apoi bagă vasul în ??dubă??și ține-l până crezi că-i copt bine. Dacă mănânci pește în ziua de Paști o să fii ușor ca peștele în apă, atunci când o să ieși în lume.

 Păpricaș de miel  cu găluște

 Taie mielul în bucăți potrivite. Poți să folosești spata și bucăți de coaste. Pune carnea în apă și ține-o acolo o vreme. Taie mărunt 2 cepe și 4 căței de usturoi și pune-le la călit în untură. Mai pune și puțână păprică  (boia) roșie dulce. Mai poți să razi și-un morcov sau să-l tai mai mărunt ca să se topească acolo în vas, când se fierbe. După ce ai călit un pic zarzavaturile pune carnea în vas și toarnă și un pahar cu apă și lasă vasul la foc domol. Când s-a înmuiat carnea, trage vasul la o parte și dacă a scăzut apa prea mult, mai poți pune puțână, dar atunci mai lasă să fiarbă încă un pic.

Ca să faci găluștele trebuie să amesteci făină albă de aceea care-i mai bună, cu puțână untură, cu un ou și cu sare. Pune într-o oală apă la fiert și când apa începe să clocotească, ia cu lingura din aluatul de găluște și pune-le la fiert. Fierbe-le cam un sfert de ceas și apoi ia oala de pe foc și mai lasă-le așa în apă încă puțân, ca să se mai crească. Scoate-le și pune-le în vasul cu păpricașul și ține-l la cald până când vrei să-l mănânci.

Otilia Țeposu