?Majestatea Sa Regele Mihai I  si-a facut datoria si, prin actul de curaj, de vointa si intelepciune de la 23 August 1944, a schimbat cursul celui de-al doilea razboi mondial. Toata natiunea romana I-a fost recunoscatoare pentru modul cum I-a faurit destinul. Actul Regal de la 23 August 1944 este o capodopera de act politic.? C. D-C.

               Rhea Cristina: Va rog, pentru inceput, sa evocati vremurile din anii copilariei dvs.

                Constantin Dumitrescu-Cunctator: M-am nascut la data de 28 octombrie 1913, in Bucuresti. In perioada copilariei mele ni se facea educatie: adica, sa nu trecem prin fata unui om batran, sa-i cedam locul in tramvai, sa-i respectam pe cei in varsta, sa le cerem sfatul si, la eventualele lor mustrari, sa raspundem sfios si sa ne cerem iertare. Astfel, in primul rand se formau caractere, se formau cetateni. Se punea accentul pe educatie religioasa. Toti copiii, tin minte, de Paste in special, ne duceam la Parintele din cartier, ne spovedeam si apoi ne impartaseam. Iar cand am fost la liceu, din clasa I pana in clasa a VII-a, eram obligati sa ne ducem in fiecare duminica la biserica ? aveam un carnet, in care ni se trecea o stampila, care certifica faptul ca, intr-adevar, am fost la biserica in data respectiva.

                Am luat cunostinta atunci de Istoria Universala si de istoria glorioasa a poporului roman, care poarta numele celui mai ilustru din Europa. Acest popor si-a facut datoria ca santinela a culturii si civilizatiei, la piatra militara cea mai indepartata de Roma in Rasarit. Papa Sixt al IV-lea a recunoscut-o acum 500 de ani, acordandu-i lui Stefan cel Mare titlul de Atlet al lui Hristos, aparatorul crestinatatii.

                Dupa cinci secole, Majestatii Sale Regelui Mihai I, purtatorul unui alt nume scump din istoria noastra ? Mihai Viteazul Unificatorul ? I-a revenit sarcina de a se opune altor doua forme de barbarie: nazista si bolsevica.

                Rh. C.: Cum arata Bucurestiul pe atunci?

                C. D.-C.: In primul rand, oamenii erau politicosi. Daca solicitai o informatie unui cetatean pe strada, primeai raspunsul de indata si, in plus, erai insotit 10-20 de pasi ca sa nu te ratacesti si sa gasesti drumul cel bun.

                In al doilea rand, erau perechi care mergeau la brat pe strada, nu se sarutau in public, nu se inghesuiau, iar oamenii in varsta salutau cu palaria ridicata cucoanele de pe celalalt trotuar.

                Rh. C.: Ce tip de viata culturala exista in Bucuresti?

                C. D.-C.: Exceptionala. I se zicea ?Micul Paris?. Ca student la Drept, eu am avut prilejul sa-i ascult pe profesorul DellVecchio, de la Facultatea de Drept din Roma, pe Iorga si pe marii avocati ai Baroului din Bucuresti: Micescu, Bentoiu, Costica Simionescu Iasi, Jean Valjean, Aznavorian, Otulescu, Meitani ? care, pentru noi, tinerii, erau modele, din punctul de vedere profesional. Din punctul de vedere al modului cum se comportau in societate, noi, cei tineri, ii respectam si ii salutam de la distanta si asteptam mai intai sa ni se faca semn ca sa ne apropiem de ei. Asa cum imi povestea un avocat mai in varsta decat mine: ?Cand, inainte de primul razboi mondial, Fleva imi facea semn sa ma apropii de el, ma opream la 5 pasi si pe urma imi facea semn sa vin chiar langa el?. Noi am fost invatati sa-i respectam chiar si pe cei care erau cu doar 2-3 ani mai mari decat noi. Cei care erau cu 10-20-25 de ani mai mari, erau pentru noi astri, luceferi, indrumatori, faruri.

                Diferenta intre ce a fost si ce este in prezent, dupa 88 de ani, este mare. Cu regret spun, odata cu cei de varsta mea, moare o lume, lumea cu educatie, care avea patru repere: ideea de pacat, de judecata divina, cea de opinie publica (in calitate de instanta) si ideea de demnitate, de onoare, de obraz.

                Existau cinematografe, filmele erau morale, iar cele cu caracter istoric (care faceau educatie, in special nou, baietilor, care trebuia sa fim eroi, patrioti, luptatori, sa ne dedicam patriei) abundau.

                Rh. C.: Prin urmare, exista acest sentiment, al adevaratului patriotism?

                C. D.-C.: Exceptional! Pentru ca din clasa I primara si pana in clasa a VII -a de liceu, noi cantam in clasa si la serbari ?Traiasca Regele!?, ?Pe-al nostru steag e scris Unire?, ?La arme, pui de lei!?, ?10 Mai va fi de-a pururi/ Mandra zi care ne-a dat/ Domn puternic tarii noastre/ Libertate si Regat?.