În anul 1946 intrau în patrimoniul Academiei Române, prin donaţie, cinci albume masive, legate în piele, care conţineau peste 700 de fotografii sepia înfăţişând Câmpulungul şi împrejurimile oraşului. Pe prima pagină a fiecărui album stătea scris un enunţ simplu: „Dar de la Nicolae Th. Ştefănescu pentru Academia Română”. Prin acest dar, autorul fotografiilor nu putea să bănuiască faptul că, peste ani, gestul nobil de a-şi dona o impresionantă colecţie de fotografii realizate în perioada interbelică se va transforma într-un imens dar făcut Câmpulungului. Astfel, după mai bine de o jumătate de secol, fotografiile lui Nicolae Th. Ştefănescu ies la iveală cu o valoare mult sporită; este valoarea pe care o corabie demult scufundată o capătă prin aducerea ei la suprafaţă din adâncuri.

     În Câmpulungul interbelic putea fi zărit, mai ales în sezonul estival, trecând pe străzile oraşului sau apucând drumul Drăceştilor, al Creţişoarei ori al Groşanilor un călător puţin ciudat după aparenţe, purtând întotdeauna în buzunarul hainei sale un aparat de fotografiat Kodak. Din când în când se oprea, făcea o fotografie ori scotea un creion bine ascuţit pentru a schiţa rapid o figură interesantă venită la târg, un chip de cioban sau de căruţaş, o nevastă veselă surprinsă la strânsul fânului ori la înălbitul pânzei la gârlă. Misteriosul călător avea ochiul proaspăt al „străinului”; ştia întotdeauna unde să zăbovească, ce să surprindă pe retina aparatului de fotografiat, cu cine să stea de vorbă şi ce să întrebe. Ceea ce pentru cei din jurul său nu avea niciun preţ, pentru el reprezenta un document.

     Aşa trebuie să fi apărut în ochii câmpulungenilor insolitul Nicolae Th. Ştefănescu despre a cărui biografie se mai ştiu astăzi foarte puţine detalii. Era fiul lui Theodor Ştefănescu (1842 – 1909), ilustru profesor de contabilitate la Bucureşti, secretar general în Ministerul Instrucţiunii Publice sub ministeriatul lui Nicolae Kretzulescu, director al Şcolii de Comerţ din Capitală, iar din 1880 viceguvernator al Băncii Naţionale a României până la sfârşitul vieţii. Ajuns la apogeul carierei, în jurul anului 1900 Theodor Ştefănescu şi-a luat o vilă la Câmpulung, pe strada Matei Basarab, nu departe de Cercul Militar, unde venea de la Bucureşti ori de câte ori avea răgazul. După alte informaţii, însuşi regele Carol I i-ar fi dăruit această vilă ca semn de preţuire pentru activitatea sa din cadrul Băncii Naţionale. Din căsătoria cu Sevastiţa, verişoara pictorului Nicolae Grigorescu, viceguvernatorul a avut nu mai puţin de nouă copii. Unul dintre ei, Nicolae Th. Ştefănescu, se va fi simţit de la o vreme tot mai mult atras de oraşul  de la poalele Iezerului şi Păpuşii. Împătimit călător, membru al Societăţii Turiştilor din România,  acesta găsea la Câmpulung liniştea vacanţelor estivale şi tihna pentru lectura din poeţii preferaţi, între care se numărau Rimbaud, Mallarmé şi Valéry, după ce ani de-a rândul vizitase şi se desfătase cu monumentele Parisului, castelele de pe valea Loarei ori muzeele Italiei.

     Locuind în vila moştenită de la tatăl său, respirând aerul proaspăt al „Parcului Ştefănescu” din apropiere, pe care chiar părintele lui îl donase Primăriei Câmpulung, Nicolae Th. Ştefănescu a transformat desele veniri în oraşul  drag sufletului său într-o permanenţă. În anul 1944 a luat decizia de a părăsi Bucureştiul şi de a se stabili definitiv la Câmpulung. Aici a trăit bucuriile simple ale vieţii, accesibile doar unui spirit cultivat, până la dispariţia sa din 1953.

     Aşa cum cândva C. D. Aricescu năzuia ca monografia „Istoria Câmpulungului, prima rezidenţă a României” să fie ilustrată de prietenul său Ion Negulici, intenţie zădărnicită de prematura dispariţie a pictorului, tot astfel  fotografiile lui Nicolae Th. Ştefănescu sunt, indirect şi la modul ideal, o ilustrare imaginară (dar probabil imaginată de creator) a uneia dintre cele mai frumoase cărţi care s-au scris vreodată despre Câmpulung. Intitulată „Prin Câmpulung şi pe muscelele lui”, apărută tot în 1946, anul când se făcea donaţia de fotografii către Academia Română, îl are ca autor (să fie o simplă întâmplare?) pe acelaşi Nicolae Th. Ştefănescu, cel care prin acest minunat volum ( astăzi o raritate bibliofilă) făcea un alt dar Câmpulungului.
 

Obiectivul aparatului de fotografiat în spatele căruia s-a aflat Nicolae Th. Ştefănescu a surprins Câmpulungul interbelic în toată diversitatea sa. Ochiul versat al cunoscătorului de istorie i-a spus că trebuie să se oprească în faţa Crucii Jurământului, a mănăstirii Negru-Vodă, a Bărăţiei, a vechilor biserici ale oraşului ori a detaliilor arhitecturale ale acestora. Astfel lui Nicolae Th. Ştefănescu îi datorăm imagini-document unice, precum cea a mănăstirii Negru-Vodă şi a bisericii Şubeşti afectate după focul care a mistuit această zonă în 1934. Troiţele din Calea Bughii, de pe Grui ori de lângă vila Manolescu, crucile de piatră ale Câmpulungului, morile de pe Râul Târgului ori instituţiile publice ale oraşului îşi află în Nicolae Th. Ştefănescu un atent şi avizat observator.                                   
 

Asemenea unor iluştri înaintaşi în arta fotografică preocupaţi de costumul naţional din Câmpulung şi din zona Muscelului, precum Carol Szathmari, Franz Duschek, Ioan Niculescu şi Alexandru Antoniu, Nicolae Th. Ştefănescu a realizat un număr impresionant de fotografii etnografice în care a surprins oameni îmbrăcaţi în costum naţional, în cele mai diverse ipostaze. Fie că a mers în piaţă într-o zi de târg, fie că a rătăcit pe străzile oraşului sau prin împrejurimi, fie că a zăbovit pe malul gârlei sau prin curţile gospodarilor, fotograful a ştiut să imortalizeze o galerie impresionantă de localnici în costumul tradiţional din Muscel.                                                               
    

Majoritatea imaginilor lui Nicolae Th. Ştefănescu, realizate în condiţii tehnice foarte bune pentru un fotograf amator, sunt instantanee, de aici şi autenticitatea lor. Nimic aranjat, nimic căutat, totul stă sub zodia firescului şi a cotidianului. Viaţa unui oraş palpită în faţa unui trecător care are mereu în buzunar nelipsitul său aparat de fotografiat Kodak.