O perspectivă istorică asupra presei bucovinene de la origini până în anul 1991

În anul 1775 Nordul Moldovei (Bucovina) este ocupat de  imperiul habsburgic sub a cărui dominație s-a aflat timp de 143 de ani, până în 1918 când a revenit României. Bucovina de Nord este ocupată apoi de către sovietici în 1944, iar în prezent se află în componența Ucrainei. Această istorie nu  i-a împiedicat pe românii bucovineni să-și păstreze tradițiile, limba, cultura, literatura. La aceasta  au contribuit în mare măsură și publicațiile care nu au încetat să apară, cu toate că presiunea din partea autoritățiolor era necruțătoare. Iar la menținerea în viață a acestor publicații românești un rol însemnat l-au avut marii publiciști din România, care le-au susținut și le-au încurajat apariția.

Presa din Bucovina de Nord își are originea la începuturile secolului al XIX-lea când se tipărește la Cernăuți Crestomaticul românesc sau Adunare de tot felul de istorii și alte faptorii scoase din autorii de osebite limbi. Publicația apare în anul 1820 sub redacția lui Teodor Racoce, translator al guberniei Galiția și unul dintre primii cărturari români care a încercat să tipărească o revistă pentru românii care trăiau sub ocupație straină, dar care vorbeau aceași limbă, aveau aceleași obiceiuri și tradiții. Teodor Racoce lansează în anul 1817 o înștiințare-prospect pentru apariția publicației pe care intenționa să o scoată lunar. Din lipsa de abonați, dar fiind și interzisă de autoritați, realizează doar prima parte a Crestomaticului, o culegere de istorioare traduse din literaturi antice (greacă, latină) și moderne (germană, franceză). Revista cuprindea 195 de pagini și era imprimată cu caractere chirilice în Tipografia lui P. Ekardt. Crestomaticul românesc care stă la baza presei cernăuțene a fost până spre mijlocul secolului al XIX-lea cea mai importantă ?carte? românească care a reușit să apară în Bucovina

Pe la mijlocul secolului al XIX-lea la Cernauți începe o etapă avansată a procesului de renaștere culturală românească. Dupa eșecul mișcărilor revolutionare de la 1848 din Moldova și Transilvania, la Cernauți se refugiază Vasile Alecsandri, Mihail Kogălnicianu, Alecu Russo, Aron Pumnul, Georgiu Barițiu și alți pașoptiști care sunt găzduiți în casa fraților Hurmuzachi (G.și L. Bostan, 2000, pag.6). Activitatea lor creează premise ideologice și culturale pentru apariția ziarului Bucovina, gazeta românească pentru politică, religie și literatură, care apare în limba română  și germană între 4 octombrie 1848 - 20 septembrie 1850, având ca redactori responsabili pe G. Hurmuzachi (până în octombrie 1849) și pe Al. Hurmuzachi, iar ca secretar de redacție pe Iraclie Porumbescu. Printre colaboratori se număra Andrei Mureșanu, Aron Pumnu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, V. Pogor, Mihail Kogălnicianu, G. Barițiu, A. Saguna. Bucovina era un organ de propagandă. Partea politică a ziarului era tradusă, în coloana de alături, în limba germană. Dacă partea românească era menită pentru românii de pretutindeni, partea germană era sortită să atragă ?atențiunea lumii neromânesti și mai ales a celei germane din monarhie asupra destinului românilor, ducând ecoul suferințelor lor până în Parlamentul austriac? (C. Loghin,1996, pag.80). Gazeta publică și literatură populară, dar desfasoară și o activitate pe tărâm patriotic și cultural (program semnat de G. Hurmuzachi) . ?Bucovina, acest ziar care a împlinit atâtea rosturi în viața românilor de pretutindeni și care a cuprins atâtea nume ilustre de scriitori din toate provinciile românești, a fost cel mai vizibil simbol al unitații naționale? (C. Loghin, pag.85).  Ziarul își încetează apariția în urma interzicerii de a pătrunde în Principate și în Transilvania.

Începând cu luna ianuarie 1865 și până în decembrie 1869 la Cernăuți apare prima revistă bucovineană Foaia Societății pentru cultură română în Bucovina. Este o revistă lunară de literatură, cultură și folclor, redactată și editată de Ambraziu Dumitroviță și Ion Sbiera. Este organul ?Societații pentru literatură și cultură?, înființată în anul 1847, la care colaborează nume sonore din literatura romana: Al. și G. Hurmuzachi, V. Alecsandri, V. Burla, Iacob Negrruzzi (debut), D. Petrino (câștigă faima de răsfațatul poet al Cernăuților), V. Bumbac, V.Gh. Pop, Dimitrie Bolintineanu. Însă cel mai fecund colaborator al Foaiei? a fost poporul. Se publică legende și poezii populare culese din toate colțurile Bucovinei. Revista cuprinde și traduceri din Goethe. Totodată, V.Alecsandri publică manuscrisele prietenilor săi disparuți: C. Negri și A. Russo. Sunt întalnite și articole din domeniul bisericesc, dar și documente despre istoria Bucovinei. Despre  politica locală nu aflăm nici o informație din paginile  revistei, în schimb putem găsi informații de politică generală, ținând loc de ziar politic. În 1869 când dispare Foaia Societatii?, românii din Bucovina rămân timp de un deceniu fără o publicație periodică proprie. Ei sunt nevoiți să ceară ?ospitalitatea? gazetelor și revistelor românești din alte părți (Viena, Budapesta sau Ardeal).