Singurul ziar în limba română care apare în această perioadă (sub regimul comunist) se întitulează Zorile Bucovinei, care a văzut lumina tiparului la 15 februarie 1941 cu titlul Bucovina Sovietică, fiind de fapt o traducere în limba română a ziarului de limbă ucrainiană Radiansica Bucovina. Apariția publicației este întreruptă timp de aproape trei ani din cauza războiului. Reapare la sfârșitul lunii martie 1944 tot ca traducere a ziarului ucrainian și practic interesele, cerințele populației de origine română nu se reflectau în paginile ziarului. Timp de cațiva ani poetul bucovinean Vasile Levițchi a încercat tipărirea unei ediții originale în limba română a ziarului. Asfel din 1 aprilie 1967 și până în prezent ziarul apare cu titlul Zorile Bucovinei. Acest ziar a devenit  centrul cultural pentru românii din regiune. În jurul lui s-au adunat toți oamenii de creație, toate talentele bucovinene. Toți poeții români din Nordul Bucovinei, membri ai Uniunii Scritorilor din Ucraina, aproape toți redactorii-șefi ai publicațiilor românești ce apar în regiune, ai posturilor de radio și emisiunilor în limba română ale companiei de televiziune sunt foști colaboratori ai ziarului.

Pe lângă acest ziar, în perioada comunistă românii din această zonă au avut posibilitatea să citească în limba română și publicațiile raionale, dar care până în prezent nu sunt decât o traducere a ziarelor ucrainene. Astfel, dintre cele unsprezece raioane  ale regiunii Cernăuți, doar patru au o populație preponderent românească și anume raioanele: Herța, Hliboca, Storojineț și Noua Suliță. Este important de mentionat faptul că până în anul 1993 apareau doar trei dublaje ale ziarelor raionale. Raionul Herța care era locuit în proporție de 90% de români nu avea o publicație locală. Cele trei traduceri și anume: Monitorul de Hliboca (raionul Hliboca), Meleag natal (raionul Storijineț) și Cuvântul adevărului (raionul Noua Sulița) apar de la 2 iunie 1957.

Acestea au fost singurile publicații în limba din Bucovian de Nord în perioada regimului comunist, pe care românii din regiune le-au putut citi. Erau scrise cu caractere chirilice.