Al doilea razboi mondial

Când v-ati nascut si unde?

M-am nascut in 1914 în comuna Jujuiana, judetul Tecuci… Am crescut pân’ la 6 ani de zile împreuna cu mama, adica mama traia pe-atunci. Când aveam sase ani de zile mama a murit si io am ramas singur, strain. De ce-am ramas strain? Pentru ca tatal meu a murit în razboiul din, din Bulgaria… la Turtukaia, înecat în Dunare, si n-a fost mama cununata, si-am fost trecut pe numele mamei… Chiochiu…
Am crescut la un om pân’ la etatea de sase ani, si la etatea de sase ani a murit mama si dac-a murit mama… omu’ ala nu m-a mai tinut si m-a dat la orfelinat. Am facut de la, de la orfelinat, dân comuna si pân’ la Predeal unde-am facut orfelinatu’, am facut doua luni de zile, am umblat din oras în oras, pâna când am ajuns acolo.
Am terminat scoala elementara la Predeal. Scoala, alta scoala, am facut la Bârlad – „Arte si meserii”. Am iesit cu meseria de rotar… n-am lucrat, n-am luat meseria ca era foarte grea pentru mine si pa timpul ala eram slabut, nu-mi dadeam seama si n-aveam nici unde dormi, n-am… si-am fost nevoit sa merg la diferiti stapâni. Am umblat pân’ la armata pe la diferiti stapâni, la armata când am ajuns, am facut armata si-am reusit sa ies serjent…

Unde-ati facut armata?

Am facut armata în „Garda Palatului”.

Unde era Garda?

La Sinaia. Si dupa armata, dupa armata nu m-a putut reangaja din cauza unor conflicte si am fost nevoit sa ma duc în Politie. În Politie am facut servici în orasele: Focsani, Iasi, Chisinau, Tighina, Combrat… Cluj, Dej, Predeal si Brasov. În orasele astea am facut servici.
în 1952 eram încadrat la Militie si obisnuiam de faceam… alesesem eu o meserie care-am vazut ca, si-am putut s-o fac – vânatoarea. M-am dus la o vânatoare, m-am dus la doua, m-am dus la tri pâna când în toamna lu’, în toamna lu’ 1951, or’ ’52 am fost invitat de fostu’ comandant al regiunii de Militie din Brasov, am uitat cum îi spune… am fost invitat la o vânatoare la Lemnia… de unde era Vasile Luca. La Lemnia, cine era acolo? Era Teohan Georgescu, era Vasile Luca, Borches, Madaran si multi alti conducatori in statul de-atunci… Printre celelalte, dupa ce-am vânat, ei nu erau buni vânatori, nu vânau, noi am vânat înca cu alti doi colegi de la… de la Militie din Brasov am fost… Dupa ce-am terminat, ne-am retras pe margine de drum, lânga un monton la Lemnia acolo si dupa ce-am mâncat si-am baut, unde-am mâncat si io, ca mi-au dat… am facut niste fotografii… [tuseste] printre care [tuseste] eu care eram în gloata aia-acolo [tuseste] nu puteam sa nu fiu…[tuseste] în… în fotografie.[tuseste]
În 7 mai, 1953 un anume Bites care era anchetator de cadre la Militia Brasov [tuseste] la o sedinta de partid si adunarea Militiei a scos fotografia si m-a aratat ca sunt omu’ lu’ Teohan Georgescu [tuseste]. Ca… sa va spun de ce-a spus ca sunt om… pentru ca Teohan, când s-a fotogra… când ne-am fotografiat la Lemnia, a pus mâna pe umarul meu. N-am stat cu el niciodata de vorba… [tuseste]… în viata mea [tuseste] dar având în vedere c-am fost la vânatoare a pus mâna ca orice prieten pa… pa umarul meu, ca fotografia… sa apara la Directia Directiei Regionale Stalin, cum era atunci, unde în 1952, [tuseste] în luna august, în luna august, în 20 august am fost dat afara din Militie… [tuseste] si… una pentru asta, al doilea pentru ca n-am putut sa ma… sa execut, sa-i aduc nevasta lui Bites la Brasov.

Cine-i Bites?

Unu’ care-a fost la cadre, am zis acolo. Unu’ care-a fost la cadre la … la Militia Brasov. Si m-am provocat cu ala pâna când m-a dat si-n judecata. De judecat-am scapat pentru ca nu facusem nimic rau… eram seful serviciului aprovizionare… Am stat pâna-n… am fost urmarit ani de zile, dupa ce-am plecat, de catre sublocotenentul Bites [tuseste] ca eram banuit c-as fi furat si-as avea bani în plus, furati de la Militie. N-am furat nimic. Si-acum sa va spun pataniile pa scurt.

Spuneti-mi când ati venit în Brasov.

În Brasov am venit… cunosc Brasovu’ din 1927… dar în Brasov am venit în 1936… militar am… am fost… din cauza ca eram un foarte bun schior am venit la schi la Brasov, si-am stat în cazarma lu’ 89 infanterie unde-a luat parte, si concursu-a fost în Poiana, unde-a luat parte si Carol al II – lea… În 1936 pa ’37… si de-atunci cunosc Brasovul.
Am fost la Politia Tighina. Politia Tighina m-o… m-o venit la Brasov. La Brasov aicea am dus-o greu… toata lumea ma, ma persecuta, venisera comunismu’ si eram persecutat, spunea ca sunt omul boierilor, omul chiaburilor.
Am lucrat în fabrica „Metrom”, unde-am fost repartizat, pâna-n 1952, pâna-n 1977 când am iesit la pensie.
Acu’ sa spun perioada pe unde-am umblat io. Cât am fost în Tighina, înca de când eram la Focsani, am vazut în 1940 masina, o masina plina cu nemti. S-a dat jos unul si m-a întrebat pe care drum s-o ieie s-o ia înspre Odobesti. N-a stiut ce sunt, ca sunt… stiu ca mi-a vorbit strain dar am înteles ca Odobesti vrea. Si i-am aratat cu mâna directia, i-am aratat directia unde e, si de-atuncea am vazut nemtii.
In timpul razboiului am fost la Tighina. La Tighina… am dus-o foarte greu. Eram persecutat, eram, faceam serviciu zi si noapte, incontinuu. Eram condusi de niste analfabeti care nu stiau, da’ erau pusi ca… ca stapânitorii nostrii cu care eram cu… cu servici acolo, la Politia Tighina. De la Tighina am venit la Brasov, aici. Am dus-o foarte greu. Foarte, foarte greu. Acu’ am ajuns sa am douazeci si ceva de ani de zile de când sunt la pensie, acu’ patru luni de zile mi-a murit nevasta si-am ramas singur, în singuratie. Am avut un baiat de crescut adica… era al meu, pe numele meu care-a plecat în Canada unde-a mu… a si murit. Mai am o fata care-i casatorita si-o duce bine. Încolo am ramas singur si-mi tiuie urechile. Restul asa cum ma vedeti sunt foarte greu.
Cu nemtii am dus-o foarte greu. Am avut în 1944 pa ’45, am avut o invitatie sa plec în America de catre niste americani… si nu m-am dus, n-am vrut sa-mi parasesc tara… si ma gândeam ca daca ma duc cine stie ce patesc acolo. Si-am ramas la Brasov. La Brasov am ramas si-am dus-o prost pentru ca eram persecutat.
În uzina cât am stat am fost decorat cu „Ordinul muncii”, am fost facut stalanovist, am fost facut… tot ceea ce… munceam ca sa ma evidentiez io. Între timp, m-au luat în consideratie dupa un timp, dupa venirea unui anume, care si-acuma este în Brasov, unu’ Chezaru, am suferit mereu, ca cum as fi fost… pa timpul robilor. Acest Chezaru m-a dat afara, la Garda, comandantul cadrelor da la Metrom m-a înregistrat si l-a chemat pe Chezaru, si i-a facut observatie, si pa mine m-a reangajat din nou unde mi se desfacuse contractu’ de munca din cauza lu’ Chezaru, care, era mare comunist si banuiesc c-acu’ îndeplineste o functie la stat. Întelegeti?

Da.

Si de Barbu Gheorghe care era presedintele Sindicatului si secretarul, secretarul de partid al uzinei Metrom, la ora actuala am auzit ca-i… ca-i consilier comunal. Nu stiu daca mai este dar stiu ca mi-a spus el ca-i consilier comunal. Deci eu care-am suferit atât, am fost orfan, am crescut cu nimeni. N-am avut o mama care sa ma înveleasca, n-am avut pa cineva care sa, sa aibe grija de mine. Am ajuns la ora actuala c-aproape n-am ce mânca, desi am pensia bunisoara, de un milion patru sute de mii, dar totusi, o duc greu ca chiria îi scumpa… viata-i scumpa, singuratatea ma manânca… de batrân sunt batrân si mi-s amortite picioarele. Am trei operatii, sunt foarte necajit. Nu stiu ce sa ma fac, cum s-o mai dau sa merg înainte.

Sa-mi povestiti cum v-ati cunoscut sotia. Erati aici în Brasov?

[plânge]

A, nu, lasati!

Sa va spun. Sotia am cunoscut-o… de la Tighina am plecat într-o delegatie la Bucuresti cu un coleg de serviciu. Dupa ce mi-am facut treaba la Bucuresti… io-i eram superior lui… domnu’ sef îmi spune: „Hai pe la mine pe-acasa”. Unde stai tu? „Lânga Urziceni”. Am ajuns la Urziceni, ne-am dat jos din tren pentru ca se daduse drumu’ la linia ferata Bucuresti – Galati prin Faurei. Ne-am dat jos la Urziceni. La Urziceni ne-am dus într-un sat de unde era el, îi spunea comuna Speteni, judetul Ialomita. În sat am cunoscut pa parintii, ea era pe un clei, sa va spun… o fetita facea vârful claii sus, tat-su’ dadea cu furca de jos… fân sau nutret sau ce era. Si când m-a vazut, s-a coborât jos si-atuncea m-am uitat la ea, mi-a placut de ea, am plecat si-a doua oara, când m-am întors la Bucuresti, am furat-o de-acasa. Am luat-o si-a plecat cu mine… în Basarabia, la Tighina. Si în 19… 53 ne-am cununat…

Aicea-n Brasov?

Nu. Nu… în comuna mea unde m-am cununat… în comuna mea… unde preotu’ de-atunci a comunei n-a vrut sa ma cunune pentru ca am avut un conflict în tinerete cu el… si m-am cununat mult mai târziu dupa… dupa… vorbesc bisericeste.

Da, da. Religios?!

Religios… încolo la Sfat m-am cununat în 1953 ne-am cununat, ne-am casatorit.

Dup-aia ati venit în Brasov?

Dupa am fost în Brasov pentru ca… la… de la Predeal… unde-am fost repartizat de la Cluj, venit la Predeal, am fost la Prejmer. La fabrica Prejmer acolo… probabil ca muncitorii credeau în mine ca sunt un reactionar, sau sunt împotriva regimului de-atunci, si m-a trimes la primul contract colectiv din 19… 4 si ceva unde-a fost contractu’ la Bucuresti… la sala Dalles a fost si… înapoi a trebuit sa vin noaptea pentru ca m-au luat de-acolo… m-o luat sa ma-mpuste care vorbeste împotriva lor. Si-am venit, din fabrica am facut cerere si-am venit înapoi la Politia Brasov, unde-am stat pâna-n 1952.
Asa, ca sa le-nsir pa toate. Cum am dus-o?!

Cum era în Brasov atunci când ati venit? Era greu? Lucrati?

În 19… în 1927 pâna-n 1934, ’35… era Brasovul era… intrai… din Brasov, pân la… intrarea în Brasov din Dârste era, si pe dreapta si pe stânga niste plopi mari, frumosi… p’orma bariera era încoace, fata de-acu era mult încoace. Brasovul era un oras frumos fata de alte orase, dar, însa era, viata era ceva mai grea ca la Tecuci sau ca la Bârlad unde-am învatat eu scoala. Întelegeti? Era mult mai grea. Era cu 20 – 30% mai scumpa piata. Era chiar ca-n Bucuresti, chiar ca-n Predeal mai scumpa… era viata… pâinea era, cartofi era, însa lumea era primitoare era o… era îmbâcsit orasu’ de cârciumi, altceva nu prea erau. Saracii traiau tot greu, nu aveau, nu aveau de toate cele, niciodata nu aveau… niciodata nu avea bani si n-avea… care era mai sarac… tot boierii… ei aveau. Hidromecanica îi spunea Shil pa timpul ala, unde-i Hidromecanica acu’ îi spunea Shil… unde-i Strungu’ acu’ uni… uni-i fabrica de scule…

IUS. Care-i acuma IUS?

Îi spunea Ion Fomaghi… nu Ion Fomaghi, îi spunea fabrica… Tech… aia-i spunea, si fabrica „Uzina 2” îi spunea fabrica Voinea… Altceva?

Spuneti-mi putin despre bombardamentul care-a fost aici în Brasov. Erati în Brasov când a fost bombardamentul?

În ziua de Pasti, în ziua de 15 aprilie 1944… da… a fost primul bombardament… ma aflam pe Dealul Cetatii. A venit avioanele dinspre Apus. Un cârd de avioane care lasau fum mare… si-a trecut, a bombardat Brasovul începând bombele a cadea de la… de la Maresal Prezan, strada Maresal Prezan si pân’ în, pân’ afara, aproape de Zizin a tot batut… si Gara, si tot a distrus. Au distrus de pe Calea Bucurestilor un hotel mare care-avea un restaurant… în prezent acu’ s-a facut un loc acolo… a omorât multa lume atunci. Al doilea bombardament cînd a venit a omorât sub Tâmpa un numar mare într-un tunel care-a refacut la ora actuala aci… a ucis, a omorât un numar acolo ca a cazut bomba chiar în fata tunelului unde-a prins toata lumea [nu se întelege]… atunci au bombardat, au lovit asta… fabri… asta, depozitul de benzina… a distrus de la… am uitat cum îi spune… astazi e restaurantul…

Clubul Copiilor?

Nu. Restaurantul Poiana îi spunea… a distrus-o unde-au ramas oameni si nu i-a gasit nimenea si i-a gasit dupa ani si ani de zile, i-au gasit putrezi… acolo. Au distrus partea Tribunalului din spate, au distrus-o… au distrus Gara… atunci au omorât zeci si zeci de sute de oameni în Brasov. A fost al doilea bombardament care cum v-am spus a murit, a murit oameni în tunelul ala, acolo, si toata vara lu’ 1944, toata vara pâna la armistitiu… Brasovul a fost mereu bombardat… întelegeti? Am scapat… ca ma aflam la Prejmer… cu casa. Cu serviciu’ eram în Brasov si la Prejm… si bombardamentul todeauna venea la unsprazece dimineata, între unspe si doispe… si io la ora aia nu eram în Brasov. Aia e… restu’ ce sa mai zic?!

Sa-mi spuneti… oamenii vorbesc… unii spun despre Antonescu c-a fost un erou, altii spun c-a fost un criminal de razboi. Dumneavoastra ce credeti?

Io spun c-acu’ ma întreb, desi ca era razboi, desi ca era razboi… desi ca era viata, erau nemti… era consumu’ mare, ca sub Antonescu n-am trait sub nici un regim… nu era, nu-l socotesc un criminal. Io îl socotesc un adevarat român. Întelegeti? Pentru ca la ora actuala oul s-a facut de la 15 bani sau 20 de bani sau un leu sa fie, s-a facut de 2500. Atunci de la 2 lei ou’ nu s-a ridicat mai sus, pa timpu’ lu’ Antonescu. De la 5 lei, 7 lei franzela nu se urca mai sus. Cât e o pâine astazi? Azi e o pâine zece mii, 9500 – 10 000 de lei… carne se gasea dar, însa nenorocirea a fost ca odata cu arestarea lu’ Antonescu, si-odata cu ducerea lui… a-nceput la noi în România, a-nceput inflatie, ajunsesera ca pâinea… nu aveam salar cât costa o pâine… si cine puteau traia, beau si mânca si cine nu, rabda.
În fata Casei Armatei, actuala din Brasov, era un bufet cu o gradina mare care când a murit, când a bombardat Brasovu’, ala a scos trei saci cu bani si a însirat de la Restaurantu’ Ursu’ si pâna la, la capatu’ lu’ strada Lunga a acoperit strada cu bani, cu hârtii de câte 500 000 si câte un milion… si-atuncea a venit stabilizarea si se facusera, s-a virat prima stabilizare în 1952, la 23 ianuarie 1952 si viata a-nceput si ea sa se scumpeasca, iar începuse inflatia si-a fost a doua stabilizare în 1952, unde, era o cutie de chibrit 15 bani, o sticla de bere era 2 lei, un kilogram de vin era, un litru de vin era 6 lei si 8 lei si-o pâine era 5 lei si 8 lei era kilogramul de carne, între 8 lei si 14 lei kilogramul de carne…
în 1957 s-a facut o mica scumpete, mai mult de 14 lei kilogramul de carne n-a trecut, si era kilogramul de mizel, cel mai bun mizel, era maximu’ 20 de lei… cel mai bun mizel era, era 28 de lei kilogramul de mizel din Sibiu, d-ala…

Salam de Sibiu?

Salam de Sibiu. Si-a durat pâna la venirea lu’ Ceausescu, la acelasi pret. La vremea lu’ Ceausescu s-a mai scumpit ceva da’ n-a depasit carnea, cea mai buna carne, n-a depasit… 50 de lei… desi ca era restrictie, io tot stiam ca mai cumparam la negru, se gasea la negru, se mai gasea si la macelarie ce luam de la ferma, de la macelarie… dar, însa, la ora actuala n-avem bani sa cumparam carne… n-avem aproape bani sa cumparam pâine… nu mai stim ce sa mai facem, chiria s-a facut 270 000 de lei o camera si-o mica bucatarie… apa s-a facut de platesc 30 – 35 000 de lei de persoana, si alte chestiuni care-s îngrozitoare. Nu avem cu ce, carne n-am mâncat… de trei luni de zile pentru ca nu-mi convine sa cumpar, ca-i scumpa.

Sa ne întoarcem putin la al doilea razboi mondial. Sa-mi spuneti daca ati facut razboiul pe front?

Am facut la Odesa.

Ati avut prieteni sau rude care-au fost pe front?

Am avut.

Si ce-mi puteti spune. V-au povestit cum a fost viata acolo? Cum era…

Viata era… grea… mâncarea era… da, era mâncare, era mâncare. Am avut prieteni care-au murit, am avut prieteni care traiesc si astazi, unii, stiam ca traiesc, nu stiu daca mai traiesc acuma… însa, în Vest nu am fost, în Vest n-am fost decât numa’ pân la… ca politist am fost ca eram la Politie… am fost pân’ la Tokai, unde la Tokai… într-o comuna am uitat cum îi spune, ungureasca, am facut mamaliga si cu brânza si-am întrebat, am pus pe altu’ care stia ungureste de ce, de ce ungurii din Ardeal spune ca nu manânca mamaliga? Si ala a raspuns: nu întelegeam, nu-l întelegeam, nu întelegeam limba, doar gesturile. A spus ca românii, asta, ungurii din Ardeal sînt niste tigani împutiti… zice atât oamenii cât si animalele. Întelegeti? Înapoi m-am întors la Cluj, de la Cluj am plecat la Predeal, si de la Predeal am ajuns la Brasov, si în continuare traisc astazi. Nu stiu cât m-oi mai chinui. Altceva?

Stiti pe cineva care-a fost deportat sau trimis în lagarele de munca? Sau a suferit din pricina deportarilor, sau a lagarelor?

În lagar?

Daca v-a povstit cineva care-a fost deportat, sau care-a fost în lagar, cum era acolo?

Unde-n lagar?

În lagarele de munca staliniste.La rusi…

La rusi?

La munca. Da.

N-am avut de-a face prea cu multi de-astia. Era, mi-a povestit basarabenii. Mi-a povestit c-o dus-o greu. I-a dus pân Siberia, i-a dus pân… dar, însa, însa ca sa stau cu ei asa… din întâmplare-am auzit ca nu prea statea cu mine, ca se ferea lumea ca daca io sînt la Politie?! Sa ferea lumea sa vorbeasca cu mine [tuseste]… si… ceilalti basarabeni au venit multi încoace, foarte multi, toata Politia aproape 70% din politisti au venit încoace în, în România… restu’ a ramas acolo în, în Basarabia. Ce s-a întâmplat cu ei nu stiu, dar… socoteala este ca îi greu. Am fost… prin multe parti am fost… chiar si în strainatate am fost dar astea nu le-nsir pentru ca nu stiu daca am voie sau nu am voie… Atâta.

Ei n-aveti voie. Da’ de cine va este frica? Noi suntem doar niste studenti. Ce-mi puteti spune de perioada Dej. Cum s-a schimbat viata dvs. în timpul lui Gheorghe Gheorghiu Dej?

Lui Gheorghiu Dej?

Da.

Începutu-a fost foarte bun. Începutu’. Pentru ca… pâna când a venit Dej, pentru ca viata era ieftina… eram propus pentru avansare, câstigam de-mi ajungea banii, dar, însa, era teama asa cum vedeam la multi ca ne punea afara, din aia vechi, noaptea dispareau. Îi lua si-i ducea unde? La lagare sau pe la Canalul Dunare Marea Neagra si alte chestiuni, si eram nevoit sa tac, sa nu am contacte nici cu unii, nici cu comunistii nici cu necomunistii ca sa nu cumva sa ma… Am stat timp cât a trait Gheorghiu Dej, am stat timp de 20 de ani aproape cu teama ca ma ridica pe mine, cum a ridicat pa multi din colegii mei care-am facut servici cu ei la Politie… Functie mare n-am avut, am avut functia de agent de politie… Aveam misiunea numa’ s-ascult, sa transmit cadrelor în scris, restu’ n-aveam voie sa vorbesc, nu aveam voie sa discut cu nimenia. Mi-am pastrat, am fost pentru ca stiam ca n-am unde ma duce… daca ma da afara n-am unde ma duce, ca nu aveam nici un rost. Casa unde-am stat eu era ruinata, pamântul nu stiam cine-l stapâneste cât mai aveam un hectar de pamânt, cât mai aveam acolo, pamântul care-l aveam dupa tata la o judecata am scapat de el pentru ca mosii mei, fratii lu’ tata, au fost atât de avari încât nu mi-a dat nimic si nici nu m-au recunoscut ca nepot al lor. Întelegeti? Desi, în fond, am fost botezat de unul din fratii lu’ tata dar, însa, pamântul îl stapânea ei. Sa va spun ce era si cum a fost?
În 1950 pa 60 era deschiaburirea, adica se alegeau oamenii care erau chiaburi si care nu erau chiaburi, între care mosul meu, Nicolae, actualmente mort, sunt morti toata familia aproape. Când a fost întrebat, ca a fost socotit chiabur, avea 3 – 400 de oi si 20 – 30 de hectare de pamant si vroia sa evite chestiunea, sa iasa din rândul asa zisilor chiaburi. Si spui mosule, îl întreaba agricolu’, agricultura de-acolo te socotim chiabur. Zice: „Nu. 7 hectare de pamânt sînt ale baiatului”, adica ale mele, a lu’ nepotu’. Si-ntradevar aveam 7 hectare dar, însa, în urma unei judecati… în 1961 – 62 am fost chemat la Sectia Agricola la Podul Turcului si… fostu’ judet Tecuci si eram de fat-acolo când a spus… inginerului agricol i-a spus c-am fost eu în casa la el si-am aranjat cu el ca eu voi raspunde de pamântul meu… si m-am înteles cu el, când o fi timpul sa se socoteasca chiabur sa zic ca sînt 7 hectare de pamânt ale mele, asa spunea el acolo la Sectia Agricola… eu eram lânga el si el nu ma cunostea pentru ca atâta de neam bun mi-era, încât eram baiatul lu’ frati-su’, fratele lui, si nu ma cunostea. Si-am fost nevoit, eu care eram atunci în etate tânara, am fost nevoit sa scuip în ochi, în fata, în Sectia Agricola sa-i fac o flegma pe nas unui om de 83 de ani pentru ca am întrebat: Îl cunosti pe nepot-tu’? Zice: „Cum sa nu-l cunosc”. De unde-l cunosti?”A fost la în casa la mine.” Ptiu, si l-am scuipat pentru ca eu eram cu el si el mintea, spunea c-am fost |eu în casa la el când el nici nu ma cunostea cine sînt. Întelegeti? Si n-a ramas. A ramas pamântu’ lu’ maica-mea. Pamântu’ lu’ maica-mea nu stiu cine-l stapâneste acu’ ca nu ma pot duce dupa el, singur. Nu stiu cine-l stapâneste si e pe numele lu’ Anghelina Balan. Cine-l stapâneste nu stiu. Atât.
Restu’ încolo , regret timpu’ trait. L-am trait foarte, foarte, foarte nu de trei ori foarte prost. Foarte prost l-am trait… Desi ca am muncit foarte mult, nimeni nu mi-a dat crezare. Am luat femeia asta… cu ea mi-am împartit si binele si raul, îmi pare tare rau c-a murit si-am ramas singur pa fata pamântului. Mi-astept si eu din zi în zi moartea…

Spuneti-mi si mie, daca tot am ajuns aicea, cum se curtau femeile pe timpul acela? Cum se curtau, cum se… nu stiu, le invitati undeva cum era?

Cum?

Pe timpul acela când erati în Brasov, stiti cumva cum se curtau femeile?

Cum se purtau?

Curtau. Cum se duceau barbatii la ele, cum se curtau, cum se…

Ca si-acuma. Se-ntâlnea baiat cu fata sau fata cu baiat, din prietenie, din anturaje, de la baluri, de la diferite chestiuni si se-ntâlneau si se luau. Însa, nu era ca acu’, sa umble-aproape cu fundu’ gol la timpu’ ala. Era în timpu’, chiar în timpu’ lu’ Antonescu, era un ordin… cine poarta mai scurt, mai sus de genunchi sa-i fie taiata fusta. Data fusta jos de pe ea si plecata cu pielea goala. Nu se purta scurt. Da’ acu’ daca vezi de la distanta o fata, pe multe aproape 90% din ele zici ca-s cu fundu’ gol, zici ca n-are pantaloni pe ele si n-are rochii pa ele. Asa sunt acum. Si sa stiti un lucru. Treaba asta nu va merge mult. Sînteti tânara si veti vedea. Treaba asta va merge când va veni cândva, va veni o conducere care va interzice forma asta de… democratia asta le-a intrat la fiecare-n cap ca poa’ sa faca ce vrea… si asta merge prost pentru ca sâmbata nu se mai lucreaza, duminica nu se lucreaza vinerea se lucreaza numai pân’ la 12 sau la unu, la doua. Restu’ încolo-asa nu putem sa… se manânca si vinerea, se manânca si sâmbata, si duminica se manânca. Deci fara munca nu putem sa traim. Mult n-o ducem. La ora actuala se-mbogatesc unii si se calicesc altii. Am fost în Moldova unde am stat de vorba cu fecioru’ unui coleg din tinerete, unde avea si doi nepoti, unu’ de la Galati si unu’ de la Câmpina care le servea cartofii de la boaba de fasole… [nu se întelege] cartofi si copiii manânca cu coaja cu tot ca n-are alt venit, pensionar la colectiv n-a ramas, pensionar la stat nu-i si-avea etatea de 53 de ani. Si traia Dumnezeu stie cu… primavara n-avea cu ce sa are hectarul de pamânt si toamna n-avea cu ce-l aduce de pe câmp…

Acum am ajuns mai încoace. Cum s-a schimbat viata în perioada lui Ceausescu? Viata dumneavoastra. Va descurcati financiar?

Da.

Erati obligat sa participati la activitati politice la servici?

Cum?

Erati obligat sa participati la activitati politice la servici? Se obligau oamenii sa mearga în timpul lui Ceausescu?

La munca voluntara.

Ce-nsemna munca voluntara?

Te lua din fabrica, te numea, îi numea mai mult p-aia care nu erau membrii de partid. Canalul de la Noua si iazul de-acolo l-am facut cu munca voluntara. Toate lucrarile de la… complexu’ ala sportiv de-acolo, si chiar unde-i lacu’ ala mare, e facut de muncitori care nu era membrii de partid… Nu trecea o saptamâna ca sa nu… eram trecut pe lista când eram în uzina Metrom, eram trecut pe lista ca sa ma duc la munca voluntara… de câte ori se isca. Si m-am dus… la Noua, m-am dus la drumu’ Poienii, munca voluntara. Nu te platea nimeni si te silea sa faci. Am sapat la Canalu’ Timis, la strandu’de la Noua, cred ca am sapat mai mult de cinci metrii cubi… de pamânt de-acolo am scos io. La… unde-i lacu’ acum, la fel, cred c-am scos peste 10 metrii de pamânt din lac. Unde-i lacu’ acu’ am sapat ca nu era lacu’ acolo. P’orma a luat fiinta. Încoace-a luat fiinta dar… munca voluntara, asa se numea. Cu toate astea nu eram prea persecutat decât de anumiti comunisti, [tuseste] nu eram persecutat. Comunist n-am avut… am fost pâna-n 1952, dar în 1952, în urma scoaterii fotografiei lu’ Teohan Georgescu de catre Bites, si excluderea mea a fost fatala. M-a dat afara, n-am mai avut nici un drept, nimic.

Ce se facea de 23 august?

Se manifesta. Se manifesta si majoritatea care erau, nu erau comunisti, îi punea de ducea panourile. Niste panouri mari care de-abia le miscai. Punea unu-n stânga si-unu-n dreapta si duceai panourile, purtai si erai nevoit sa le duci un kilometru inapoi pân’ la uzina sa le duci panourile ca erai trecut cu ele. Se manifesta în fiecare an la 1 mai si la 23 august…

Si de 1 Decembrie se întâmpla ceva?

Nu.

De Ziua Unirii.

Nu.

Nu? Niciodata? Nimic?

Niciodata n-am, nici n-am stiut ca-i Ziua Unirii, aproape ca nu stiam… stiam eu din, din timpul scolilor pe care le-nvatasem, da’ ca sa stiu ca-i Ziua Unirii pa 1 Decembrie, nu. Nu, nici nu pomenea.

Dumneavoastra ce fel de activitati aveati în familie în perioada aceea. Mergeati în vacanta sau… cum era în vremea aceea, a lu’ Ceausescu?

Adica cum?

Mergeati în vacanta, în concediu. Ce faceati în general, asa. Cum va traiati viata?

Foarte bine. Deci io pa timpul lu’ Ceausescu, pa timpul lu’ Ceausescu am fost 18 ani la rând la mare… 18 ani. Plecam cu 6000 de lei si ma întorceam cu 1000 de lei înapoi. Întelegeti? 3 persoane, 3 persoane… Ma costa masa 10 lei de persoana, o masa, plateam 30 de lei trei mese ca ma duceam cu fiica… si plateam 25 de lei pe zi camera de dormit. Oare acu’… e imposibil s-ajungi acolo. Si timp de 18 ani, cât am fost aproape tânar, i-am petrecut la mare si la Techerghiol. Am vizitat Mangalia, Mamaia, Costinesti, Neptun, Constanta si toate statiunile de pe asta… si cum spun veneam, aveam si banii pentru ca trenu’ era 100 de lei, nu ca acu’ sa dai o pensie pentru … [tuseste] calatorie la Constanta. 102 lei cu acceleratu’…

Cum s-a schimbat Brasovul?

Brasovul s-a schimbat mult. Aproape ca s-a dublat. Daca nu mai bine de dublat. Brasovul s-a schimbat pentru ca, cartierul Brasovul Vechi nu era. Decât Avram Iancu, Mihai Viteazu si strada Lunga. Restu’, încolo spre Bartolomeu, era dincolo de Bartolomeu putine case. Abatoru’ era cândva pe timpuri în câmp aproape. Acu’ s-a schimbat… s-a dublat Brasovul, s-a dublat. Îi ceva cu care de nerecunoscut fata de cum l-am cunoscut.

Va este dor de locuri care nu mai sunt?

Cum?

De-aici, din Brasov, va este dor de locuri care nu mai sunt? Care au disparut?

Nu mi-i dor de ele dar, însa… s-a înmultit acu’. Nu-mi aduc aminte ca sa-mi fie dor de ceva, da’, însa, Brasovul nu-l mai recunosti propriu zis fata de cum era. Dac-ar fi unu’ care sa fi fost atunci, si sa fi fost acu’, ar spune ca nu mai intra în Brasov, ar spune ca intra într-un oras extraordinar de frumos.

Deci va place cum este acum?

Da.

Ce credeti despre noile nume de strazi introduse dupa 1989?

Toate strazi frumoase. Toate strazi bune. Însa… la multe le-a schimbat numele. Sa aud ca tot se schimba Republicii… de astazi aud ca-i vorba sa se schimbe. De 7 Noiembrie aud ca-i vorba sa se schimbe, si alte strazi, si-apai am vazut, am luat o, adica am gasit în cutia de scrisori o, un plic cu-o carte si cu-o harta a Brasovului facuta sub Primarul asta cum îl cheama…

Ghise.

Ghise. Unde-am vazut si m-am mirat ca Brasovul s-a-ntins, s-a triplat ca-ntinsoare, s-a triplat.

Ce credeti despre numirea din ultimii zece ani a unor strazi cu numele de Antonescu?

Nu cred ca este numele de Antonescu acu’!

Nu credeti ca este?

Strada Antonescu nu este pentru ca nu vrea Iliescu. Pacat ca nu vrea pentru ca Antonescu este un Napoleon al României, sa stiti un lucru de la mine. Daca câstigam razboiul… noi eram cineva astazi. Si Ardealul îl luam si Basarabia o luam. Asa ungurii vor sa ne ia Basa… Ardealu’ astazi si Basarabia vrea sa ni-o ia rusii. Adica, aproape ca-i luata, îi stat independent. Antonescu a avut gânduri mari [tuseste]. Nu s-a putut îndeplini… Si cin’ l-a condamnat la moarte îi mort si el, îi omorât tot de comunism: Patrascanu. Patrascanu l-a omorât. Unu-a fost Antonesu si ca el nu se mai întâmpla într-o mie de ani…

Puteti sa-mi numiti un monument din al doilea razboi mondial din zona dumneavoastra? Un monument…

Un monument?

Da. Ridicat în cinstea…

De-aici din Brasov n-as putea spune decât spun ca foarte rau ca s-a stricat Monumentul Eroilor de la Bartolomeu. Asta pot sa va spun ca s-a stricat. Acolo era Regimentul 24 infanterie si 64 infanterie, Regiment care le-am cunoscut si-am cunoscut ofiterii din ei. Bineînteles, nu pe aia vechi… si-au murit atâtia mii de oameni acolo, omorâti de unguri. Întelegeti? Restu-ncolo monumente… l-a adus pe Titulescu în parc, l-a desfiintat pe ala rusescu si l-a adus mai din vale, mai lânga, lânga Primarie l-a adus pe Titulescu. Bine. E omul nostru, omul românilor a fost, dar încolo nu-i modificat nimic decât parcu’ s-a modificat fata de cum era, ca nu era decât un maidan… cu-o… cu-o ghereta sau o terasa, facuta o ghereta rotunda unde cânta în fiecare duminica muzica militara. Restu’, strada era strâmta, de-abia încapeau masinile. Acu’ s-a largit si s-a facut ceva frumos. S-a facut, s-a ridicat hotelu’ Aro si s-a facut al doilea în locul bisericii lu’ Sfântu’… nu stiu cum îi spune, s-a facut tot Aro, cladirea noua, lânga Liceul Mesota si lânga liceu’, lânga cinematograful… cam asa-i spune. Era un cinematograf acolo. Si Vila Kherch, în locul Vilei Cherch e hotelul… cum îi spune asta de-aici? Poiana. În locul Vilei Kherch. Parcul s-a marit, s-a-ntins… Ce-a ramas intact cum a fost înainte, a ramas Nicolae Iorga, Posta, Telefoanele si liceele. Restu’ ca n-a prea bombardat pe-aici, a, ce-a bombardat, primul bombardament a fost pe fabrica Dezrobirea si pe Maresalu’ Averescu si Maresalu’ Prezan si colonelul Buzoianu. Restu’ toate bombardamentele a fost înafara, la iesirea înspre uzina lu’ Voinea… fostu’ Voinea, Uzina 2 actuala… Da.

Daca ar fi sa va gânditi la viata dumneavoastra asa în ansamblu, ce-ati schimba? Considerati c-ati gresit, c-ati luat vreo decizie gresita în viata?

Nu consider c-am luat o decizie gresita. Consider ca prea am ascultat, prea am fost supus… regimurilor care-au fost, am cautat sa intru-n voie tuturor, n-am fost împotriva nici a lui Stan nici a lui Bran n-am fost, n-am avut nimic împotriva. Am fost multumit de ceea ce câstigm pentru ca stiam ca daca plec n-am unde ma duce, n-aveam nici o sitatie pe fata pamântului… Chiar dac-aveam ceva mi-era imposibil sa ma duc. Si-al doilea, m-a tinut casatoria… pentru ca am zis ca daca m-am casatorit si-am plecat în lume, poate fac ceva în viata. În timpul comunistilor n-am putut face iar în actualul regim, când ai putea face, am îmbatrânit si nu mai sunt în stare…

… … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … …

Razboiul a-nceput în 21 al lunii mai 1941. Am fost dus la Iasi. Am vazut cum s-a împuscat peste 500 de evrei… I-a împuscat… nemtii si românii. Nu mai este nici unu’ din cei care au împuscat. N-as cunoaste-acum pentru ca erau batrâni, erau în etate. A-nceput razboiul. Razboiu-a-nceput si-am mers din victorie-n victorie. Pâna la Stalingrad… tot victoriosi am fost. În 1943, în 1943 anglo-americanii au cautat sa formeze al doilea front ca sa se-agate de Europa, sa intre-n Europa si sa-i bata pe germani. Si nemti-au retras 300 de divizii dupa frontu’ de Rasarit ca sa se duca în frontu’ de Vest. Rusii au prins ocazia, si-au mobilizat armata si-au atacat, ca stiau ca nemtii nu mai au atâta armata. Si-a fost încercuirea de la Stalingrad si respingerea a mers pâna la sfârsit, a mers pana au ajuns la Berlin, pâna când au omorât, s-au omorât, au distrus Germania. Pe unde-au trecut au lasat decât numa’ foc si para, pe unde-au trecut. Întelegeti?
Femeile trebuiau sa se-ascunda, cârciumile erau închise, pravaliile erau închise, trageau obloanele când treceau rusii. De ce? Pentru ca abuzau de multimea lor, de comportarile lor. În Brasov au împuscat femei, în Brasov vorbesc. În Bucuresti a împuscat lume… Pe unde-a trecut tiu… asta am vazut cu ochii mei când o coloana trecea sa se duca pe frontu’ de… rusesc… sa se duca la… si a-ntrebat pe unu’, pe-un cetatean, Bârsan îl chema, îi mort de-atuncea: unde-i Glavanesti? Ala a aratat înapoi Glavanesti, ati trecut pân el. Aia s-au întors, n-au stiut unde… dar el nu, nu a-ntrebat, nu a-ntrebat, rusu’ a-ntrebat gresit. Era un colonel rus. Mergea în fruntea unei armate, a unui batalion sau regiment, ce era… si a-ntrebat gresit. În loc sa-ntrebe care-i directia înspre Adjud, a-ntrebat unde-i Glavanesti. Glavanesti, trecusera pân el. S-au dus pâna aproape de Glavanesti, nu era decât un kilometru, s-au dus si când s-au, când au venit înapoi ca i-a trimis oamenii înapoi. „Unde va duceti. Va duceti pe front? Duceti-va înspre Adjud.” Cand a ajuns, a gasit omu’ tot unde era el si pentru ca i-a-ndreptat sa se duca la Glavanesti, din greseala i-a spus Glavanesti, l-a-mpuscat pe cetatean. Întelegeti? Rusii l-au împuscat.
Cât a fost nu cred c-ajunge. Cât a fost rusii aici numa’ au jefuit. În 1946, 47 daca vroiai sa manânci o pâine trebuia sa dai doua milioane la o rusoaica sau la un rus sa-ti aduca o pâine. Ca ei aveau pâine da… pâinea noastra româneasca, dar noi nu aveam pâine. Aveam 1 800 000 de lei [tuseste] pa luna si era doua milioane pâinea. Atâta aveam. Am cerut tarâte sa pot sa traiesc… Era foarte greu. Dar, însa, a dat Dumnezeu ca în 1947 sa ne revenim într-o masura oaresicare… în 19… si-am trait, pâna-n 1952 am trait binisor si din ’52 am trait si mai bine, io vorbesc, ma refer la persoana mea pentru c-am început alta munca. Am lasat Politia si am trecut, am lasat Militia si-am trecut la munca… c-am fost decorat cu „Ordinu’ Muncii”… are vreo valoritate acum? Nu are. Am fost facut stalanovist. De ce? C-am muncit. Are vreo valoritate acum? Nu are. Dac-as spune la cineva ma aresteaza c-am fost, c-am fost omu’ comunismului. Io comunist nu m-a primit. M-o exclus din partid pentru c-am fost cadru vechi si-am fost supus Ministerului Afacerilor Interne.
Dar, însa, atât nemtii cât si rusii si oricine-ar venii… rau. Sa va spun o chestiune care mi-a spus-o un capitan, Marinescu îi spunea, în Tighina: „Bai, voi stiti un lucru?… ” Cred ca se-nregistreaza, nu?

Da.

Stiti un lucru? Erau trei atasati militari, toti generali: un neamt, un englez si-un roman. La o bere, la o terasa în Londra sau în Berlin… se-nregistreaza, nu?

Da.

Fiecare, englezu’ si neamtu’ se laudau, englezu’ cu cutare ca… englezu’ ca ar face colonii si pe luna dac-ar fi lume. Neamtu’ a spus ca dac-ar fi lume pe luna le-ar declara si lor razboi. Întelegeti? Si românu’ a spus: „Nu. Sa-ntrebam poporu'”. Care popor. Fiecare are câte-o ordonanta. Hanz, neamtu’, ce zici, exista lume pe luna? Nu stiu daca este domnule general dar daca va fi le vom declara razboi, spune neamtu’. John! Da! Este lume pe luna? Nu stiu daca este da’, noi, în curând vom avea colonii. Bai Ioane! Ordonati domn’ general. Tu ce zici, vezi luna? O vad domn’ general. Este lume pe luna? Nu este domn’ general. Da de ce? … Pentru ca s-ar caca si aia-n capu’ nostru de sus cum se caca natiile astealalte de pe Pamânt în capul nostru! Ati înteles?

S-ar caca si aia de pe luna ca…

S-ar caca si aia-n capu’ nostru cum se caca… s-ar caca si aia de pe luna în capul nostru, cum se caca natiile astealante în capul nostru. Asa ca românii au fost de jaf si de exploatat… de altceva nu sunt buni!

De jumulit!

De jumulit. Si cei care sunt la conducere si care sunt… n-au fost decat niste hoti. Pai da… Aia e. Asta am vrut sa spun!