Arestarea demonstranţilor și condiţiile de detenţie din timpul evenimentelor din decembrie 1989 de la Timișoara
Un alt tip de lucrări a căror apariţie a fost susţinută de reticenţa temporară a istoricilor este reprezentat de cele în care se încearcă descoperirea intervenţiei serviciilor secrete străine, a spionilor sau a unor trupe străine împotriva ?Revoluţiei? și a ?poporului român?: În decembrie ?89 KGB a aruncat în aer România cu complicitatea unui grup de militari (autor Valentin Raiha, București, 1995), România 1989. Din nou în calea năvălirilor barbare (autor Angela Băcescu, Cluj, 1994), Misterele Revoluţiei române (autori Aurel Perva și Carol Roman, s.l., s.a.). În ceea ce privește cercetarea istorică propriu-zisă, dacă mai întâi specialiștii au fost preocupaţi doar de descrierea evenimentelor, publicându-se o serie de lucrări ca: O cronică a Revoluţiei din Timișoara (autori Florin Medeleţ, Mihai Ziman, Timișoara, 1990) sau Timișoara. 15 ? 21 decembrie ?89 (autor Miodrag Milin, Timișoara, 1990), ulterior încep să fie editate cărţi care dezbat lucid problema mișcărilor din România sfârșitului de an 1989, atât din punct de vedere evenimenţial, cât și teoretic. Apariţii editoriale ca: Nestor Rateș (România: Revoluţia încîlcită, Pitești, 1999 ? ed. engleză 1991), Anneli Ute Gabanyi (Revoluţia neterminată, București, 1999), Victor Neumann (Ideologie și fantasmagorie, Iași, 2001, cap. Schimbările politice din România anului 1989) vin să susţină afirmaţia noastră.
Problema arestaţilor din Timișoara din timpul evenimentelor de dinainte de 22 decembrie[1] are o importanţă deosebită, ţinând seamă de următoarele chestiuni:
constituie un aspect al controversatelor mișcări din România ce au dus la prăbușirea regimului comunist;
indică raporturile dintre o categorie de cetăţeni care și-a învins frica și o alta care, nereușind să depășească acest sentiment, a decis să sprijine în continuare un regim compromis;
arată lipsa de respect pentru persoana umană, integritatea sa morală și fizică, interesele ei, în contradicţie cu drepturile fundamentale ale omului, recunoscute și acceptate de orice stat modern;
ilegalitatea arestărilor și tratamentul aplicat celor arestaţi dau un indiciu despre principiile care au stat la baza regimului totalitar comunist: arbitrarismul, nerespectarea legilor, abuzurile, etc.;
elucidarea problemelor legate de reţinerea persoanelor participante la demonstraţii va reprezenta un pas înainte în înţelegerea mișcărilor din decembrie 1989 din România.
Cadrul general în care a avut loc represiunea manifestaţiilor din Timișoara este îndeobște cunoscută. Nu vom face decât să-l reamintim, pentru o introducere a cititorului în atmosfera acelor zile.
Datorită unor mai vechi insubordonări sistemului, ce au culminat cu apariţia la televiziunea naţională maghiară, în vara lui 1989, lui Lászlo Tókes, pastorul reformat din Timișoara, i s-a intentat un proces de natură religioasă, având la bază refuzul acestuia de a accepta transferul de la Timișoara la Mineu, jud. Sălaj[2]. În urma procesului, s-a dat o sentinţă de executare silită, termenul legal fiind stabilit pentru 15 decembrie[3]. La acea dată, mai mulţi enoriași reformaţi se adună în liniște în faţa casei și bisericii reformate. În orele care vor urma, numărul acestora va crește, ajungând după-amiaza la ?vreo 200 de persoane?[4]. A doua zi, tot mai mulţi timișoreni se opresc în Piaţa Maria, unde se afla casa parohială, pentru a se interesa ce se întâmplă, îngroșând astfel rândurile celor prezenţi. Ulterior, demonstranţii se vor împărţi, unele grupuri rămânând pe loc, altele mergând pe străzile Timișoarei, pentru a-i chema pe timișoreni la revoltă.
În după-amiaza de 16 se vor scanda în Piaţa Maria primele lozinci anticeaușiste și anticomuniste. În seara aceleiași zile s-au operat primele arestări din rândul demonstranţilor. Deja o serie de indivizi dubioși, în civil, se plimbaseră prin Piaţă începând cu 15 decembrie[5]. Arestările se vor înmulţi în zilele ce vor urma.
Redăm în continuare principalele puncte în care s-au operat arestări:
lângă sediul fostului Comitet Judeţean PCR (actualmente sediul Prefecturii), unde au avut loc arestări în seara de 16 și în cea de 17 decembrie[6];
Piaţa Libertăţii, unde se află sediul Garnizoanei militare; aici au operat arestări mai ales militarii din Garnizoană, între orele 1.00-11.00 din dimineaţa de 17, precum și în după-amiaza aceleiași zile[7];
zona Parcul Central – Catedrală, cu arestări în după-amiaza și seara de 17 și în 18 decembrie (după orele 15.00); câteva reţineri s-au făcut și în dimineaţa de 17 și de 18, până la orele 11.00;[8]
lângă Hotel Continental, cu arestări în dimineaţa de 17 (între orele 2.00-5.00); de asemenea, în după-amiaza și seara aceleiași zile (începând cu orele 13.30)[9];
Piaţa Operei, cu majoritatea reţinerilor realizate începând cu seara de 16, apoi de-a lungul întregii zile de 17 și câteva în după-amiaza de 18[10];
Piaţa Maria, unde au avut loc arestări începând cu seara de 16 decembrie, continuând apoi în noaptea de 16/17, după care a avut loc o nouă etapă din seara de 17 decembrie până în dimineaţa de 18[11], ultima arestare, după cunoștinţa noastră, fiind cea a lui Soos Zoltan Matei, din data de 18 decembrie, orele 3.00[12];
Piaţa 700, cu majoritatea arestărilor efectuate în dimineaţa de 17, între orele 0.00-5.00; o nouă etapă a început în seara de 17, și a continuat până în dimineaţa de 18[13]; un caz excepţional este cel al lui Szekely Mihai Iosif, arestat aici în 19 decembrie, la orele 16.30[14];
Strada Piatra Craiului, în apropiere de Restaurantul Cina, cu arestări efectuate cu predominanţă în dimineaţa și în seara de 17 decembrie; un număr redus de arestări a avut loc și în seara de 18 decembrie[15];
zona Dacia ? Circumvalaţiunii, aici având loc arestări în seara de 16 decembrie și dimineaţa de 17 decembrie[16];
lângă actualul Spital Louis Țurcanu, între orele 1.00-4.00, din dimineaţa de 17[17];
lângă Clinicile Noi, în dimineaţa de 17 decembrie, între orele 3.30-6.00[18];
Piaţa Iosefin; după câteva arestări în jurul prânzului din ziua de 17 decembrie, a mai urmat o serie în noaptea de 17/18 decembrie[19]; o ultimă arestare în acest loc a fost ce a lui Zabara Grigorie, ce s-a efectuat în 19 decembrie, orele 15.30[20].
Din declaraţiile celor arestaţi, reiese că autorii arestărilor se pot împărţi în patru categorii, uneori acţionând în combinaţie:
Indivizi îmbrăcaţi în civil; unele mărturii îi definesc ca ?securiști? sau ?miliţieni?;
Cadre MApN, soldaţi singuri sau comandaţi de ofiţeri;
Cadre MI, în uniforma specifică, în unele cazuri scutieri;
În foarte puţine cazuri, gărzi patriotice care nu acţionau niciodată singure.
În cele mai multe cazuri, indivizii civili acţionau în diverse puncte ale orașului cu mașini (tip Dacia sau ARO), pe care le opreau în dreptul unor demonstranţi izolaţi sau a unor grupuri mici, obligându-i pe aceștia, de cele mai multe ori prin aplicarea forţei, să urce în autovehicule, pentru a-i duce la Inspectoratul Judeţean de Miliţie sau la Penitenciar. Metodele ?corective? aplicate de acești civili constau în: lovituri cu pari de lemn, bastoane de cauciuc, lovituri cu pumnii sau cu picioarele. Astfel, Antochi Ioan, muncitor, a fost arestat în zona Punctelor Cardinale, în data de 17 decembrie, orele 3.00-4.00[21]. ?În zona Punctelor Cardinale am fost arestat de către poliţiști (sic!) îmbrăcaţi în civil, am fost lovit, mi s-au spart ochelarii?, declară acesta[22].
Soţii Albota Silvia și Radu-Cristian, pe atunci studenţi, au fost arestaţi de trei civili ce au coborât dintr-un ARO în apropiere de Hotel Continental[23], în dimineaţa de 17 decembrie, orele 4.00[24]. Doi dintre civili erau înarmaţi cu câte un par, iar al treilea cu un tub de spray. Cei doi au fost legitimaţi, iar când au aflat că sunt studenţi, au fost forţaţi să între în mașină, unul dintre cei trei lovindu-l în spate pe Albota Radu. În acel ARO mai erau doi tineri, ambii bătuţi. Au fost cu toţii duși la Penitenciar.
Archip Viorel, electrician, a fost arestat pe Bulevardul Leontin Sălăjan (azi Take Ionescu), în seara de 17, orele 22.00[25], de patru persoane îmbrăcate în haine de piele și înarmate cu pistoale-mitralieră[26].
Balint Costel, profesor, la rândul său, a fost arestat de doi civili înarmaţi cu bâte, ce au coborât dintr-un ARO alb lângă Clinicile Noi[27], în dimineaţa de 17, orele 3.30-4.00[28]. I se cer actele de identitate, însă nu apucă să le arate fiind lovit cu bâta în spate. La tentativa de a interveni în favoarea unei tinere ce a fost arestată cu același prilej, ?… sînt imediat corectat cu noi lovituri în cap și spate. Îmi pierd cunoștinţa…?[29].
Caloianu Dumitru, de profesie zugrav, a fost arestat de opt-nouă persoane civile (autorul relatării nu-și amintește exact) pe bulevardul Leontin Sălăjan[30], în dimineaţa de 17, pe la orele 3.00 dimineaţa, fiind dus la sediul Securităţii (în incinta Inspectoratului Judeţean de Miliţie)[31].
Cotos Dionisie, lăcătuș, este unul dintre cei arestaţi de un grup mixt de civili și militari, postaţi lângă Restaurantul Expres din faţa Catedralei. A fost somat cu armele, lovit, apoi obligat să se întindă pe burtă, pe pavaj, timp de circa două ore, între 15.00-15.30 și 17.00-17.30. Împreună cu el se mai aflau în aceeași poziţie alţi 7-8 oameni[32]. Unul dintre aceștia era și Sgondea Stelian (mecanic), arestat la orele 16.30, deci la circa o oră de la reţinerea lui Cotos. Sgondea, ascuns în niște tufișuri din Parcul Central, ?văzând un tramvai îndreptându-se spre staţia Expres Corso, am fugit spre el cu intenţia de a mă îndepărta de zonă, deoarece se trăgea în permanenţă. Tramvaiul nu a oprit în staţie?, Sgondea rămânând în faţa militarilor și civililor de lângă Expres. ?Am fost culcat pe burtă și lovit în mod bestial în faţă, în cap, în spate până în jurul orei 20?[33]. Feneșanu Nicolae (frizer), la rândul său, a fost arestat în același loc, pe la orele 18.00. Aflându-se în Piaţa Operei împreună cu un prieten, vede grupul de civili și militari din faţa restaurantului. Aceștia îi somează să se apropie. Sunt percheziţionaţi, apoi obligaţi să se întindă pe pavaj. După câtva timp au început să fie loviţi cu bastoanele și picioarele[34].
Ulterior, toţi cei arestaţi aici au fost transportaţi la Penitenciar.
Dintre arestările efectuate de militari, un număr important s-au făcut în Piaţa Libertăţii, începând cu dimineaţa de 17 decembrie. Erau militari în termen, uneori conduși de un ofiţer superior sau un civil. Fiind întotdeauna înarmaţi, îi loveau pe cei reţinuţi cu patul armei, uneori cu pumnii sau cu picioarele. În câteva cazuri, militarii au încercat să înfigă baioneta în demonstranţi, în momentul arestării[35]. Arestaţii erau mai ales cei care încercau să ajungă acasă întorcându-se de la demonstraţiile, soldate de asemenea cu arestări, din zona Circumvalaţiunii – Dacia, din noaptea de 16 / 17 decembrie. Astfel, Albina Elena (pensionară), împreună cu fiica sa, Roban Maria, în timp ce treceau prin Piaţa Libertăţii, după ce au reușit să scape de cordoanele din Piaţa Dacia, au fost arestate de trei soldaţi și duse la sediul Garnizoanei, pe la orele 3.45. După scurt timp a fost transportate cu o mașină., împreună cu alţi arestaţi, la sediul Miliţiei[36].
Cu circa 15-30 de minute mai înainte, fusese arestat de un soldat, în același loc, Aga Ioan Florin (cântăreţ). Spre deosebire de cele două femei, acesta a fost bătut la Garnizoană, de unde a fost și el dus la Miliţie[37].
În zona Dacia, soldaţii au operat arestări mai devereme, începând cu seara de 16 decembrie. Regep Codruţa Ileana (operator) este una dintre cele arestate cu această ocazie, fiind arestată la orele 0.00 în data de 17 decembrie[38], după ce participase la demonstranţiile care încercau să-i scoată pe timișoreni din locuinţe. Lângă Piaţa Dacia au apărut soldaţi în faţa cordoanelor de manifestanţi, în încercarea de a-i împrăștia pe demonstranţi. Împreună cu alţi participanţi, Regep Codruţa s-a refugiat în holul unui bloc. O locatară le-a deschis ușa, invitându-i înăuntru. După câteva minute s-au auzit bătăi în ușă și ameninţări că va fi spartă dacă nu vor deschide. Proprietara a deschis, fiind cu toţii trași afară din apartament de către soldaţi. A fost arestată și locatara acelui apartament, care era îmbrăcată numai în capot. Cu toţii au fost băgaţi într-un camion și duși la Miliţie[39].
Roșu Florin a fost arestat în apropiere de unitatea militară de pe Calea Lipovei[40], pe la orele 20.30 în seara de 17. A fost somat de către un individ înarmat în haine militare la colţul Străzii Borzești cu Calea Lipovei. Acesta, după ce l-a legitimat, a dat ordin la doi soldaţi să-l ducă în incinta unităţii militare. La protestele lui Roșu, unul dintre soldaţi l-a lovit cu patul puștii în partea stângă, lângă rinichi. În timp ce era dus în arest, a văzut că o mulţime de soldaţi trăgeau spre măcelăria de pe Calea Lipovei. Tot drumul către Garnizoană a fost bătut de soldatul care l-a lovit prima dată. În arestul unităţii militare au fost aduse în scurt timp și alte persoane. Pe la orele 1.00 a venit o dubă a Miliţiei, care i-a dus pe toţi la Penitenciar[41].
Zorilă Marian (lăcătuș), a fost înconjurat de soldaţi în zona Pieţei 700, pe la orele 2.00-3.00 în dimineaţa de 17 decembrie[42]. Aceștia, apărând de pe toate străduţele din zonă, au început să-i lovească pe demonstranţi, printre care se afla și Zorilă Marian. Acesta și-a pierdut cunoștinţa, trezindu-se într-o dubă în drum spre Miliţie[43].
Studentul de atunci Bartha Ștefan Dorin a fost arestat în dimineaţa de 17 decembrie, pe la orele 1.00[44], de o patrulă mixtă formată dintr-un miliţian și un ofiţer de armată, în dreptul Spitalului Louis Țurcanu. Acesta, împreună cu un coleg, reușise să scape din busculada ce a avea loc în zona Pieţei 700. Cei doi au fost duși în incinta Primăriei. Aici erau și alţi arestaţi. După un timp au fost băgaţi în mașini ale Miliţiei și duși la Inspectoratul Judeţean[45].
Miliţienii acţionau în patrule cu mașini de miliţie sau pe jos. Uneori îi regăsim în cordoane alături de militari și civili, barând trecerea la Podul Neptun, de pildă, sau în Piaţa Operei. Miliţienii erau înzestraţi cu bastoane de cauciuc, uneori arme, rareori însoţiţi de câini dresaţi. Erau deosebit de zeloși în aplicarea loviturilor asupra celor aflaţi în custodia lor. Inginerul Popa Eugen a fost arestat în zona Podului Neptun (în apropiere de sediul fostului Comitet Judeţean PCR), în seara de 17 decembrie, orele 20.00-20.30. Dorind să treacă de barajul de militari și miliţieni care blocau trecerea peste pod, s-a apropiat de aceștia, cerând să i se dea voie să treacă. La insistenţele sale, patru miliţieni înalţi și solizi s-au apropiat și i-au cerut actele. La un moment dat, un miliţian l-a acuzat că l-ar fi văzut furând din magazine. La protestele lui Popa Eugen, a început o ploaie de lovituri asupra sa. În timp ce era lovit, a fost dus în incinta fostului Comitet Judeţean, unde a fost din nou bătut, pentru ca apoi să fie dus, împreună cu alţi demonstranţi aflaţi în situaţia sa, la Miliţia Judeţeană[46].
Șușnea Lavinia (muncitoare), a fost arestată în Piaţa Maria, la orele 2.00 în dimineaţa de 17. În timp ce scanda împreună cu un grup de manifestanţi lozinci anticomuniste, au apărut câteva mașini Dacia și dube din care au coborât civili și miliţieni. Șușnea a încercat să fugă, dar a fost prinsă de doi miliţieni tineri, și lovită cu o bâtă de lemn. A fost apoi urcată într-o Dacie, unde a fost din nou bătută, după care a fost transportată la Miliţie[47].
Șteţcu Doina a fost arestată, împreună cu soţul său, tot în dimineaţa de 17, la orele 2.00, la staţia PECO de pe Calea Aradului. Un ARO al Miliţiei a oprit înaintea lor, niște miliţieni bruscându-i și urcându-i în vehicul. Au fost duși la Miliţia Judeţeană[48].
Florea Gheorghe (sudor) a fost arestat de un grup de miliţieni în seara de 17, la orele 22.00, în apropierea restaurantului Sinaia. Aceștia s-au purtat extrem de dur: ?m-au bătut lasîndu-mă inconștient, revenindu-mi m-am trezit într-un ARO al miliţiei; la un moment dat, ARO a oprit lîngă o dubă a miliţiei, fiind aruncat în dubă unde erau zeci de corpuri, fiind păziţi de miliţieni înarmaţi cu pistoale mitralieră, bastoane de cauciuc și cîini. Fiind culcaţi cu faţa în jos au început să ne lovească cu patul armei și cu bastoanele. Fiind loviţi cu furie de un sg. major m-am ridicat și i-am spus de ce ne lovește ca pe niște animale la care tov. sg. major a zis că mă omoară lovindu-mă cu furie, dar norocul meu a fost că a intervenit un plutonier major care i-a ordonat să înceteze?. Mașina i-a dus pe arestaţi la Penitenciar[49].
De asemenea miliţienii sunt autorii arestării lui Coca Ioan (ospătar), în zona dintre Cinema Capitol și Catedrală (în apropierea căreia se află sediul Primăriei), în dimineaţa de 17, orele 4.00. Un ofiţer de armată l-a somat, și, bruscându-l, l-a condus la un ARO. Aici așteptau trei miliţieni, care, lovindu-l, l-au urcat în mașină. În interior se mai aflau alte persoane arestate, culcate pe burtă. Au fost cu toţii duși la Inspectoratul Judeţean de Miliţie[50].
Abrihan Ioan (șofer), a fost arestat de o patrulă formată din patru miliţieni, în timp ce se deplasa spre casă trecând prin Piaţa Libertăţii, în data de 17 decmbrie, orele 3.00-3.30. A fost dus la Garnizoana militară, împreună cu alte persoane arestate cu același prilej. După circa două ore au fost urcaţi într-o mașină militară și duși la Inspectoratul Judeţean de Miliţie[51].
După cum reiese din declaraţiile de mai sus, arestaţii fie erau duși direct la Miliţie sau Penitenciar, fie după o așteptare mai scurtă sau mai lungă (legată de nevoia de a se aduna mai mulţi arestaţi sau de așteptarea unui mijloc de transport), în arestul Garnizoanei din Piaţa Libertăţii, al unităţii militare din Calea Lipovei, sau în holul Primăriei ori a Comitetului Judeţean de Partid. De regulă, arestaţii ajungeau la Penitenciar după un tranzit pe la Miliţia Judeţeană. În unele cazuri, arestaţii erau duși direct la Penitenciar. În ambele locuri erau anchetaţi după metode de cele mai multe ori barbare, însoţite de bătăi și ameninţări. Se observă, totuși, din declaraţiile arestaţilor, o diferenţă clară între tratamentul aplicat acestora la Miliţie în comparaţie cu cel aplicat la Penitenciar: dacă la Miliţie toţi arestaţii, fără excepţie, au fost bătuţi, la Penitenciar bătăile sunt cazuri aproape speciale. Aici arestaţii vor fi, în schimb, ameninţaţi cu închisoarea pe viaţă sau cu moartea.
Archip Viorel, arestat de câţiva civili în seara de 17 pe Bulevardul Leontin Sălăjan, a fost dus la Miliţie, fiind lovit de-a lungul drumului. A fost introdus în curtea Miliţiei Judeţene, unde a fost culcat pe burtă alături de alţi arestaţi, fiind cu toţii bătuţi de soldaţi. Apoi au fost duși în beci, luându-li-se obiectele ce le aveau asupra lor. A fost băgat într-o celulă unde se mai aflau în jur de opt persoane ce stăteau cu faţa pe beton. A fost pus și el în aceeași poziţie. La un moment dat, Archip s-a întors pe spate, iar miliţianul care se găsea în faţa celulei a intrat și a început să-l bată. Pe la orele 3.00 au fost scoși și băgaţi într-o mașină circa împreună cu circa 80 de persoane. Până la intrarea în mașină s-a format un cordon de vreo 20-25 m de soldaţi și miliţieni care i-au bătut pe arestaţii ce erau obligaţi să treacă prin mijlocul acestuia. Mașina i-a dus la Penitenciar[52].
După arestarea sa din dimineaţa de 17, Costel Balint a fost dus cu un ARO la sediul Securităţii, fiind târât pe niște scări într-o încăpere mică. Pe drum, miliţieni și securiști în civil l-au lovit. Își pierde cunoștinţa, trezindu-se într-o cămăruţă, culcat pe spate și plin de sânge. Era o celulă, în care mai erau în jur de 50 de persoane de toate vârstele. Ulterior au mai fost aduși în celulă alţi arestaţi, toţi fiind bătuţi. După un timp apare un civil înarmat cu un par, care i-a chestionat pe arestaţi de ce au ieșit noaptea pe stradă și ce au vrut. Balint îi spune că el este ilegal arestat și drept răspuns primește un pumn în gură, care îi sparge un dinte. Este dus apoi de un tip îmbrăcat într-un halat albastru într-o cămăruţă unde este verificat corporal. Pentru că avea asupra lui o casetă audio, primește din nou o ploaie de lovituri. I se iau apoi datele din buletin și e dus într-o altă celulă de 4 m2, unde se mai aflau circa 60 de persoane bătute. Printre ele un individ care susţinea că este subofiţer și care dorea să vorbească cu căpitanul Miliţiei, neacordându-i-se, însă, atenţie. După o vreme sunt scoși în curte, pentru a fi triaţi (bărbaţi, femei, copii). În acest timp sunt din nou bătuţi cu picioarele și bastoanele. Pe ciment era un om culcat pe spate, plin de sânge, horcăind. Este băgat într-o mașină și dus undeva. Ceilalţi arestaţi sunt ameninţaţi cu ani grei de închisoare. La puţin timp, împreună cu alte 60 de persoane, Balint este urcat într-o dubă și dus la Penitenciar. În aceeași mașină este băgat și un cerșetor cu ambele picioare tăiate de la genunchi, pe care Balint îl ajută să urce[53]. Probabil că și acela atentase la valorile societăţii socialiste.
Bartha Ștefan Dorin, arestat lângă Spitalul Louis Țurcanu în noaptea de 16/17 și bătut iniţial în incinta Primăriei de subofiţeri de Miliţie, a fost dus apoi, alături de alţi arestaţi, la Miliţia Judeţeană, unde au fost culcaţi pe burtă și ?cu bastoane, cu bucăţi mari de lemne ne-au lovit peste spate?. Au fost introduși apoi în beci, într-o celulă de 4/5 m aproape 50 de oameni, numai bărbaţi. Au fost ţinuţi acolo de la orele 3.30 la 5.30. La orele 5.30 au fost scoși în curte, unde au așteptat până la 7.30 mașinile care i-au dus la Penitenciar[54].
Aceleași imagini ne dezvăluie Caloianu Dumitru, dus la Securitate, băgat într-o cameră și bătut cu o coadă de târnăcop până a leșinat. Când s-a trezit era într-o cameră cu alte 50-60 de persoane arestate. Pe la orele 7.00 în dimineaţa de 17 au fost băgaţi într-o mașină și duși la Penitenciar[55].
Deaconu Sorin Ioan este unul din mai puţinele exemple de arestaţi care a fost ţinut până la eliberare la Miliţia Judeţeană. El a fost arestat de doi civili în incinta Întreprinderii Electrometal, unde lucra, în după-amiaza de 18 decembrie, după ce în 17 participase la demonstraţii și refuzase să facă parte din gărzile patriotice formate la nivel de întreprindere și trimise în centrul Timișoarei să ajute la ?menţinerea ordinii?. A fost dus cu o mașină la sediul Securităţii, băgat într-o sală și pus să aștepte. După circa 3 ore a ieșit, întrebându-l pe ofiţerul de serviciu dacă trebuie să mai stea. Pe hol mai erau niște ofiţeri de securitate și doi civili, dintre care unul era Radu Tinu. Acesta din urmă l-a întrebat cum îl cheamă și auzind, i-a spus: ?Tu ești inginerul de la Electrometal care în 1987 ai organizat manifestaţia de la 1 decembrie[56] și azi dimineaţă ai fost în Complexul Studenţesc să instigi studenţii?. Apoi a ordonat unui civil să îl bage în beci. Civilul respectiv ?m-a luat la o serie de lovituri cu picioarele și cu patul armei? împingându-l spre curtea interioară, de unde a fost condus spre o altă ușă: ?cînd să intru pe ușă am fost întîmpinat cu o serie de pumni în faţă și bastoane de cauciuc peste cap?. S-a întors spre curte, în încercarea de a scăpa de lovituri, dar civilul a chemat un grup de militari în termen, spunându-le să aibă ?grijă? de el. ?Aceștia au început să mă lovească sălbatic cu bocancii, loviturile continuând și după ce am căzut la pământ, timp de un minut?. A fost apoi împins la ușa beciului, ?unde m-au luat în primire miliţienii de la arest și care m-au lovit cu pumnii, picioarele, bîte și bastoane de cauciuc?. I s-au luat toate obiectele personale, după care a fost băgat într-o celulă unde mai erau 22 de persoane între 16-70 de ani, toate culcate cu burta pe pământ, fiecare având pe faţă sau pe corp urmele loviturilor primite. Au fost eliberaţi în data de 20 la orele 23.00. Până atunci nimeni nu s-a mai interesat de ei. Doar câţiva au mai fost duși la interogatoriu, de unde se întorceau bătuţi. În timpul cât au fost închiși au primit mâncare o singură dată, o ciorbă ?oribilă? de pește și o bucată de pâine. Înainte de a fi eliberaţi, au venit în celulă trei civili, care le-au spus cu seninătate că au fost arestaţi din greșeală și că vor fi duși în cartierele în care locuiesc, dar să nu mai iasă în stradă[57].
Rancz Rudolf, pe atunci în vârstă de numai 13 ani, a fost arestat în noaptea de 16/17 lângă Primărie, împreună cu tatăl său. După ce au fost reţinuţi în holul Primăriei vreo două ore împreună cu alţi demonstranţi, fiind bătuţi între timp, a venit o dubă care i-a dus la Miliţia Judeţeană. La coborârea din mașină s-a format un cordon de civili cu bâte și bastoane de cauciuc, care i-au bătut pe arestaţi până au ajuns la celule. Au fost ţinuţi acolo până dimineaţa, când au fost duși în curte, unde un individ le-a spus că vor fi duși la Penitenciar[58].
Suciu Gabriela Maria a fost arestată în data de 17 pe la orele 3.00 împreună cu câţiva prieteni cu care luase parte la manifestaţii. Au fost duși la Miliţie și băgaţi în beciuri. La ușă era un individ cu un baston, care lovea pe toţi cei care intrau. În beci cei mai mulţi erau bătuţi și desfiguraţi. Până li s-au luat numele și adresele au fost ţinuţi în genunchi cu faţa la perete, neavând voie să se miște. Au fost duși apoi alte celule. Dimineaţa au fost duși la Penitenciar cu dube ale Miliţiei[59].
Șușnea Lavinia, reţinuţă în Piaţa Maria pe la orele 2.00 din dimineaţa de 17, a fost dusă la Miliţie, și acuzată că ar fi furat din magazinele sparte. I-au fost arătate într-un colţ boxe, aparate TV, casetofoane, etc. Arestaţii au fost duși apoi într-o încăpere, până acolo fiind din loviţi fără încetare. În încăperea respectivă au fost obligaţi să stea în genunchi, cu mâinile la ceafă și faţa la perete. Laviniei Șușnea i s-a făcut rău și i s-a permis să vomeze și să stea pe scaun. Apoi au fost duși în celule, unde au stat până pe la orele 11.00-12.00, când au fost transportaţi la Penitenciar[60].
La Penitenciar, Laviniei Șușnea i s-au luat obiectele ce le avea asupra sa, fiind băgată apoi împreună cu alte 30 de femei într-o celulă cu 15 paturi. În celulă era și o fetiţă de 13 ani care a fost eliberată luni, 18 decembrie. În fiecare dimineaţă erau numărate cu faţa la perete, în ordine descrescătoare. Miercuri dimineaţa (în data de 20) femeile din celulă au hotărât să refuze mâncarea. La un moment dat, în curte a fost adusă o dubă albă, care a fost lăsată cu motorul aprins pentru a acoperi zgomotele de afară. Spre seară li s-a spus că vor fi lăsate să plece[61].
Balint Costel, alături de alţi arestaţi, a fost dus în celula 56 a Penitenciarului. Pe la orele 17 se aud împușcături de afară. Arestaţii sunt speriaţi la început, crezând că vin din curtea închisorii, unde arestaţii ar fi împușcaţi.
În celulă Balint recunoaște doi tineri pe care i-a văzut spărgând vitrine și semaforul de la Regionala CFR din Piaţa Maria. Se preface că nu îi cunoaște. În acele momente, povestește Balint, fiecare arestat căuta un alibi, nimeni nu voia să recunoască că a participat la manifestaţii. Pe la orele 13.30 este scos în curte pentru a-și aștepta rândul la anchetă. A stat până seara, dar nu a ajuns la interogatoriu. Este din nou dus în celulă. Între timp, sosesc noi arestaţi ajungându-se la un număr de circa 200 într-o celulă de 80 de paturi. Noii veniţi erau răniţi, cu coaste rupte, unii împușcaţi și cu gloanţele încă în trup. Seara, mergând la baie, Balint constată că urinează sânge de la lovitura de par luată la arestare. Pe la orele 21.00 este adus un nou lot avându-l în frunte pe Ioji, un veteran al pușcăriilor. Acesta se proclamă șeful celulei, gardienii care îl cunoșteau ?confirmându-l în funcţie?. Merge din nou la toaletă, unde vede un tânăr care încerca să-și panseze umărul împușcat. Glontele era încă în os, dar tânărul nu voia să se afle că e rănit. Balint îl ajută să se panseze. Luni au fost eliberaţi minorii, eveniment ce a fost folosit de ceilalţi pentru a trimite bilete celor de acasă. Marţi, în 19 decembrie, ajunge și Balint să fie anchetat, fiind introdus într-o sală mică, unde se aflau 5-6 anchetatori. Este întrebat de un procuror de ce a ieși în stradă și ce lozinci a strigat. Spune o poveste inventată, că e arestat ilegal, că nu a fost la demonstraţii. Unul dintre anchetatori îi spune că ?nu merge? cu povești și să-i spună de ce ?a dat foc la mașină?. La acest cuvânt, Balint își amintește de momentul când niște indivizi au dat foc la un ARO din faţa Regionalei CFR. Era convins că s-a filmat acest fapt, însă el nu se implicase în incendiu, ci fusese doar spectator. Nu recunoaște și este pălmuit. Este numit ?ungur împuţit? și i se spune că va fi împușcat pentru sabotaj. Balint răspunde că este român ortodox cu nume maghiarizat. Refuză să semneze declaraţia scrisă de anchetatori, ceea ce are ca urmare o nouă serie de lovituri din partea paznicului care îl însoţea. Este dus din nou în celulă, iar pe drum aude că sosiseră procurori militari de la București. Toată noaptea următoare două mașini au stat cu motorul aprins în curte, pentru a nu fi auzite ţipetele celor bătuţi la anchetă, ne spune Balint. Pe la orele 22.00, s-au făcut tabele cu arestaţii, în ordine alfabetică, care cuprindeau: nume, prenume, locul de muncă, domiciliul, apartenenţa politică, religia, naţionalitatea. Miercuri, 20 decembrie, pe la orele 10.00-11.00, primii 10 deţinuţi sunt scoși din celule. Spre seară un individ civil, foarte docil, spune arestaţilor că vor fi eliberaţi în acea seară 14 grupuri. Oamenii sunt speriaţi, crezând că vor fi împușcaţi[62].
Și lui Bartha Ștefan Dorin la Penitenciar i s-au luat toate obiectele, fiind dus împreună cu alţi arestaţi ?într-un fel de club al Penitenciarului?, unde au fost înregistraţi și percheziţionaţi. Pe la orele 18.00 în ziua de 17 au fost duși în celule, Bartha împreună cu colegul cu care fusese arestat ajungând în celula 56. Au primit în prima seară o mâncare ordinară, pe care cu greu au putut să o mănânce. La orele 21.00 s-a stins becul mare din celulă, rămânând lumina de control. Tot în acea seară a fost adus un tânăr rănit la braţul stâng, căruia un student la Medicină i-a acordat primul ajutor. Marţi dimineaţa, în 19, au fost chemaţi în grupuri mici la interogatoriu. Un individ civil alegea pe cei care urmau să meargă la interogatoriu. Spre seară i-a venit și lui Bartha rândul la interogatoriu. Unii procurori își băteau anchetaţii, însă cel care l-a anchetat pe Bartha nu a folosit forţa. A semnat o declaraţie scrisă de procuror în care se menţionau exact lucrurile relatate de anchetat. În dimineaţa de 20, primii cinci din celulă, în ordine alfabetică, au fost chemaţi afară și n-au mai revenit, fiind probabil eliberaţi[63].
Cazacu Florin avea 15 ani în timpul acelor evenimente. Acesta, la fel ca și ceilalţi minori, a fost eliberat mai repede decât ceilalţi arestaţi, în seara de 18 decembrie. Ca alţi arestaţi, și el ne spune că la Penitenciar li s-au luat toate obiectele, fiind apoi duși în celule. În celula sa erau 16 persoane la 4 paturi. Mâncare li s-a dat rar și puţin. Pe la orele 17.00 în data de 17 a fost dus la interogatoriu. Au fost băgaţi mai mulţi într-o sală, fiecare singur în câte o bancă. Lângă Cazacu s-a pus un procuror, care l-a anchetat. În data de 18 pe la orele 21.00 au fost duși toţi minorii într-o sală unde s-a auzit strigat de directorul de la Liceul Azur, unde Cazacu era elev. Directorul i-a scos din Penitenciar pe elevii de la Liceul Azur[64].
Ciataraș Ioan Dan, a fost dus cu un ARO de la Miliţie la Penitenciar. Aici a fost preluat de lucrători ai Miliţiei, care i-au bătut pe el și pe ceilalţi arestaţi din acel lot cu bastoane. Apoi au fost ?dezbrăcaţi pînă la piele să vadă dacă nu deţinem anumite lucruri pe noi. Pe moment am observat că corpurile noastre erau pline de vînătăi după care (miliţienii ? n.n.) au început să-și bată joc de noi spunînd: ?cine v-a vopsit??. În continuare, au fost anchetaţi de doi procurori care nu erau din oraș, într-o sală mare unde se afla foarte multă lume de toate vârstele. După anchetare au fost duși într-o celulă cu încă 5 persoane arestate. Cât a stat în celulă, de trei ori i-au fost luate datele de către diverși lucrători ai Miliţiei. În seara de 20, la ordinul unui colonel, spune Ciataraș, au fost eliberaţi[65].
Szallos Ioan la Penitenciar a fost băgat într-o celulă cu circa 175 de persoane, revenind 2-3 persoane la un pat. Până în 20 decembrie, orele 20.00, când a fost eliberat, a fost anchetat de 2-3 ori. Arestaţii erau trecuţi prin faţa unei camere de luat vederi și de fiecare dată 4-5 persoane erau scoase pentru a nu mai fi aduse înapoi. Aceștia erau fie unguri, fie studenţi din anii IV-V[66].
Archip Viorel este un caz mai special. El a fost dus de la Miliţie la Penitenciar în dimineaţa de 18, pentru a fi readus la Miliţie după două zile. La Penitenciar a fost introdus, alături de alţi arestaţi, într-o sală unde au dat declaraţii, iar apoi într-o celulă cu 90 de paturi și arestaţi în jur de 140. Cât timp a stat la Penitenciar i s-au luat declaraţii zilnic. În ziua de 20, pe la orele 7.00, a fost scos în curte împreună cu încă câţiva și duși la Miliţie, fiind băgaţi 16 arestaţi într-o celulă cu 8 paturi. În acea celulă erau numai arestaţi al căror nume începea cu litera A. Pe la orele 9.00 a fost dus să dea o declaraţie. A fost ţinut într-un birou până la orele 14.00. În acest timp l-a întrebat pe cel care i-a luat declaraţia dacă e vreo șansă să scape. I s-a răspuns că, după cum se aude în oraș, s-ar putea să scape. A fost dus din nou în celulă, unde a stat până la orele 23.00, când au fost deschise celulele, spunându-li-se că s-a constatat că nu sunt vinovaţi și că sunt liberi[67].
În cursul zilei de 20, începând cu după-amiaza până seara, au fost eliberaţi majoritatea arestaţilor. Unii au fost duși în cu mașinile în Piaţa Libertăţii, unde erau așteptaţi de manifestanţi, cum s-a întâmplat cu Antochi Ioan[68] sau Bartha Ștefan Dorin[69], sau li s-au pus la dispoziţie mașini, pentru a fi duși direct acasă, cum a fost cazul lui Archip Viorel[70], ori au fost duși la fostul sediu al Comitetului Judeţean PCR (situaţia lui Balint Costel[71], a Adrianei Lucreţia Pîrvan[72], sau Roșu Florin[73]), ori au fost lăsaţi de mașinile Penitenciarului în diverse puncte ale Timișoarei: de pildă, Dan Daniel Remus a fost lăsat la Punctele Cardinale[74], Fekete Paula la capătul bulevardului Leontin Sălăjan[75], Rancz Ioan lângă Fabrica de Ciorapi[76], Roșu Mirela lângă depoul de tramvaie[77] etc.
O mică parte a arestaţilor au rămas în arestul Miliţiei până în data de 22 decembrie, după fuga lui Ceaușescu[78].
După cum reiese din cele de mai sus, politica autorităţilor comuniste a fost de reprimare dură a manifestaţiilor de nemulţumire ale locuitorilor Timișoarei. Dacă în prima zi, 16 decembrie, singurele metode de reprimare au fost dispersarea manifestanţilor cu ajutorul tunurilor de apă și intervenţia trupelor MI și MApN, înarmate cu bastoane și bâte, precum și arestarea demonstranţilor, începând din 17 decembrie s-a ordonat să se tragă în cei aflaţi în stradă. În paralel, arestările au continuat, atât în 17, cât și în 18 și 19 decembrie. Bătaia a constituit tratamentul predilect aplicat de autorităţi celor arestaţi. Dacă iniţial, la arestare, Garnizoană, U.M. de pe Calea Lipovei, Comitetul Judeţean PCR, Primărie, și chiar, în primele zile, la Miliţie, bătaia a fost aplicată doar din nevoia sadică a autorităţilor de a ?pedepsi? pe curajoși, în timpul interogatoriilor luate arestaţilor s-a încercat justificarea arestărilor prin ?spargerile? și ?furturile? comise de manifestanţi. În acest scop, unei mari părţi a celor arestaţi li s-a pus în vedere să semneze declaraţii în care să ?recunoască? aceste acţiuni, mulţi dintre ei fiind loviţi la refuzul de a semna aceste declaraţii. Din aceste fapte ar părea că se dorea intentarea unor procese unei părţi a celor arestaţi. După câte se pare, ordinul de arestare a fost dat de autorităţile comuniste locale fără a se gândi la legitimitatea acestui act, chiar și conform legilor aflate atunci în vigoare. A urmat încercarea de a justifica aceste arestări prin aceea că cei arestaţi ar fi furat din magazine. Era ușor de folosit această ?scuză?, cu atât mai mult cu cât, încă din momentele de început ale revoltei au existat elemente care au fost văzute de manifestanţi că spărgeau magazine și furau din ele. Nu trebuie uitat nici faptul că Ceaușescu, în cuvântarea de la televiziunea naţională, din seara de 20 decembrie, a vorbit despre distrugerea și jefuirea unor serii de clădiri publice și magazine[79]. S-a hotărât apoi chiar înscenarea unor spargeri, pentru a justifica, începând cu 17 decembrie, arestările și, eventual, chiar ordinul de a se trage în manifestanţi. Aducem ca dovadă cele relatate de Paula Fekete, arestată în seara de 17 decembrie, în spatele Primăriei, de doi civili care spărgeau magazinele din Piaţa Operei[80].
În data de 20 decembrie, dându-și seama că întinderea în toată ţara a revoltei este o problemă de timp, autorităţile, în faţa zecilor de mii de manifestanţi, au fost nevoite să elibereze arestaţii din Penitenciar. O parte a celor reţinuţi la Miliţie nu au fost eliberaţi decât în 22 decembrie, în încercarea de a se găsi măcar câţiva "ţapi ispășitori".
Olivian Dulea
E-mail: oli_dulea@yahoo.com.
[1]Printre lucrările care conţin referiri la arestaţii din Timișoara, menţionăm: C. Balint, op. cit., pp. 21-23; 51-54; 70-74; 79-82; 98-100, care povestește întâmplările trăite de el însuși ca arestat; apoi T. Suciu, op. cit., cu relatările lui Popa Eugen (pp. 92-95, 141-144, 163-164, 177-179) și Olteanu Cornel (pp. 111-112, 158-159); M. Mioc, Revoluţia din Timișoara…, cu declaraţiile lui: Gazda Arpad (pp. 7-13), Farcău Vasile (pp. 39-41), Sandu Mihai (pp. 45-48), Burghelea Victor (pp. 49-54), Geangu Ioan (pp. 55-56), Cuţara Alexandru Corneliu (pp. 57-61), Suharu Anton (pp. 98-101);
[2]V. ultima lucrare a lui Marius Mioc, Revoluţia fără mistere. Începutul revoluţiei române: cazul László Tökés, Timișoara, Editura "Almanahul Banatului", 2002, 240 pp.;
[3]V. relatarea lui Gazda Arpad, în Marius Mioc, Revoluţia din Timișoara…, p. 9; Gazda era unul dintre apropiaţii pastorului; cf. și declaraţia lui Tokes Laszlo, în T. Suciu, Reportaj cu sufletul la gură, Timișoara, 1990, pp. 12-14;
[4]Gazda Arpad, în Marius Mioc, Revoluţia din Timișoara…,p. 9;
[5]Miodrag Milin, Timișoara. 15 ? 21 decembrie ?89, Timișoara, 1990, p. 12;
[6]V. relatările arestaţilor Abălașei Ioan, Briscan Delia, Dan Nicolae, Fronazier Costică, Maier Ioan, Manea Silviu Viorel, Trif Marinel, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[7]V. relatările arestaţilor Abrihan Ioan, Aga Ioan Florin, Albina Elena, Cadar Dumitru, Cernat Monica Gabriela, Curca Gavrilă, Dicu Liviu, Feru Tiberiu, Feru Lia Lenuţa, Focht Cornel, Margan Virgil Sabin, Petrea Gheorghe, Petromaneanţ Daniel Gheorghe, Popescu Dumitru, Rad Daniel, Radu Costache, Rânceanu Mihai, Rusu Mircea Nicolae, Smolinschi Norbert, Spînu Luminiţa, Tat Adrian, Tat Iosif, Tat Silvia, Zahan Simion Petru, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[8]V. relatările arestaţilor Abrudan Dorian, Ardelean Corneliu, Bobeica Florin, Ciobanu Radu, Cîrjan Aurel, Coca Ioan, Contrea Viorel, Cotoș Dionisie, Daia Decebal Marius, Diaconu Sofia Dora, Dragomir Marius, Feneșanu Nicolae, Florea Antonie Cristian, Foleanu Dorin Călin, Junc Mihai Florentin, Juravle Gheorghe, Kis Pavel, Kovaci Geza, Marton Valentin, Micu Robert, Nechita Gheorghe, Nedelcu Gabriel, Neu Costel, Petromaniant Ion Zeno, Pitaru Virgil, Pop Alin Sorinel, Reus Alexandru, Rusando Petru, Sandu Vasile Valentin, Sanislav Nicolae, Sgondea Stelian, Stancu Paula, Stoffel Gheorghe, Strungariu Dan, Szasz Petrică, Szoke Matei, Toth Gheorghe, Trip Dumitru, Țurcanu Nicolae Florin, Vălan Tiberiu, Zlavog Gabriel, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[9]V. relatările arestaţilor Albota Silvia, Albota Radu Ciprian, Bursuc Costel, Căpăţînă Sorin Marius, Cristescu Luminiţa Lucia, Cuteanu Marius Iosif, Jekeli Ana, Parpaluţă Costel Nicușor, Simo Alin Dan, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[10]V. relatările arestaţilor Amurăriţei Gheorghe, Ardeleanu Iostin, Cazacu Florin, Crista Petru, Drîmbău Florian, Filip Ilie, Horosincu Liviu, Marton Hainal, Molnar Miklos, Opruţa Sorin, Sliug Ioan, Tătar Aurelian, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[11]V. relatările arestaţilor Berinde Adrian Cristian, Carp Petru, Chicla Ștefan, Cismaru Silviu, Cocu Neculina, Csoke Andrei, Dragomir Marius, Duma Nistor, Dumitrovici Mircea, Dumitru Radu, Durac Ionel, Flocioiu Ion, Iacovania Marius, Ilan Ioan, Ionesi Valeriu, Iost Krisztina, Jivan Gheorghe, Jude Iosif, Kiss Pal Joszef, Maranga Ioan, Mateș Gheorghina, Mura Gheorghe, Novacovici Dumitru, Pricop Cornel Mircea, Rus Marcel, Stamatiu Oreste, Sepetan Drăgan, Sofian Remus, Somogyi Attila, Stein Daniel, Șușnea Lavinia, Todea Simona Maria, Toma Corneliu, Toth Emerich, Trana Vasile, Vestemean Teodor, Virag Gabriel, Zaharia Mihai, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[12]Relatarea lui Soos Zoltan Matei, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[13]V. relatările arestaţilor Aștefănoaie Simion, Cîrdei Vasile, Copilu Victor, Costiniuc Alexandru, Covaciu Imre Laios, Holdiș Mihai, Hosu Virgil, Nastasă Laurenţiu, Parpaluţă Marcel, Pekni Ioan, Perici Viorel Grigorie, Pitarcă Traian Nicolae, Pleșoianu Dumitru, Rînceanu Dorina, Scherer Carol, Szekely Mihai Iosif, Torok Gavril, Truţ Achim, Vaida Gheorghe, Zamfirescu Mihai, Zorilă Marian, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[14]Relatarea lui Szekely Mihai Iosif, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[15]V. relatările arestaţilor Ceachir Ion Doru, Ceachir Mircea Cristian, Cotrocoi Constantin, Cozariuc Marian, Fabian Francisc, Frunză Ilie, Jozsa Katalin, Madarasz Karoly, Radău Dumitru, Ruskal Emeric, Todor Coriolan Octavian, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[16]V. relatările arestaţilor Baciu Moisă, Busta Vasile, Crancu Alexandru, Cuţara Alexandru Corneliu, Danciu Daniel, Dume Florian, Enculescu Eugenia, Istrate George, Moţa Ioan, Nagy Mihai, Nicola Andreea Simona, Orfescu Horeleţiu, Pîrvu Radu, Popovici Viorica, Regep Codruţa Ileana, Roșu Mirela, Rumann Hermine, Stir Remus, Valto Mirela, Vinesar Daniela, Vinesar Lucian, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[17]V. relatările arestaţilor Bartha Ștefan Dorin, Dida Aurel, Dinu Dorel, Meila Codruţ Manuel, Moldovan Vasile Ioan, Petitjean Lucien Robert, Urlan Cristiana, Urlan Dumitru Sorin, Vasile Florea, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[18]V. relatările lui Balint Costel, Burghelea Victor, Crăciun Florin, Drăgoi Nicolae, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[19]V. relatările lui Erdei Francisc, Doczi Teodorele, Pîrvan Adriana, Sandu Dumitru, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[20]Relatarea lui Zabara Grigorie, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[21]A. se îndreptaspre casă, după ce participase la demonstraţiile anticomuniste din seara și noaptea de 16/17; v. relatarea lui Antochi Ioan, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[22]Ibidem;
[23]Cei doi încercau să ajungă pe căi ocolite în Complexul Studenţesc, majoritatea arterelor fiind blocate de militari și miliţieni; v. relatările lui Albota Radu Cristian și Albota Silvia, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[24]Ibidem;
[25]Acesta dorea să ajungă la Comitetul Judeţean de Partid, pe căi ocolite, spre a se alătura demonstranţilor ce se aflau acolo; v. relatarea lui Archip Viorel, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[26]Ibidem;
[27]B. se întorcea de la demonstraţiile din zona Circumvalaţiunii, unde au acţionat cu violenţă cadre MI și MApN, obligând o parte a manifestanţilor să se disperseze; printre aceștia era și B.; v. relatarea lui Balint Costel, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara; despre evenimentele din Circumvalaţiunii, v. infra, relatarea Codruţei Ileana Regep și a lui Bartha Ștefan Dorin;
[28]Ibidem; v., de asemenea, Costel Balint, op. cit., p. 21;
[29]Costel Balint, loc. cit.;
[30]În data de 16, C., se îndrepta spre Calea Buziașului, cu scopul de a vizita un prieten; văzând un grup de manifestanţi lângă Fabrica Banatul, care strigau lozinci anticomuniste, s-a alăturat lor; a mers cu aceștia spre AEM, apoi căminele de nefamiliști, după care pe Strada Lidia, Calea Girocului, apoi spre căminele studenţești, după care la Primărie; la cinematograful Capitol, de lângă sediul Primăriei, au fost întâmpinaţi de securiști și înconjuraţi de scutieri, din barajul cărorele au scăpat cu greu; C. a fugit și s-a ascuns în parcul de lângă Hotel Continental; aici a stat ascuns până la orele 3.00 în dimineaţa de 17; a fost arestat în drum spre casă pe B-dul Leontin Sălăjan; v. relatarea lui Caloianu Dumitru, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[31]Ibidem;
[32]Relatarea lui Cotos Dionisie, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[33]Relatarea lui Sgondea Stelian, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[34]Relatarea lui Feneșanu Nicolae, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[35]V., de pildă, declaraţia lui Farcău Vasile, în Arhiva audio-videoa Asociaţiei Memorialul Revoluţiei;
[36]Relatarea Elenei Albina, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[37]Relatarea lui Aga Ioan Florin, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[38]În data de 16 pe la orele 17.30, R. a plecat cu trei prieteni în Piaţa Maria, deoarece auzise că la locuinţa lui pastorului reformat se adunaseră mulţi oameni; când au ajuns, lumea începuse să scandeze lozinci anticeaușiste și anticomuniste; R. împreună cu prietenii săi au plecat împreună cu demonstranţii în Piaţa Operei, iar de acolo în Complexul Studenţesc; în Complex, căminele erau încuiate, dar unii studenţi au sărit de la balcon și s-au alăturat demonstranţilor; s-au întors cu toţii Centru, pentru ca apoi să meargă în zona Circumvalaţiunii, pentru a chema pe timișoreni în stradă; lângă Fabrica de Lapte niște camioane cu soldaţi au blocat trecerea o vreme, pentru ca apoi să o elibereze; s-au îndreptat apoi pe Str. Gheorghe Lazăr, iar de aici în Piaţa Dacia; v. relatarea Codruţei Ileana Regep, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[39]Ibidem;
[40]În data de 17, R. a plecat, pe la orele 14.00, împreună cu soţia și fetiţa, în vizită la niște prieteni de pe Strada Câmpina; acolo s-au adunat mai multe persoane, care au discutat despre evenimentele de la Timișoara; pe la 17.30, R. a plecat cu încă trei prieteni cu intenţia de a merge în centrul orșului să vadă ce se petrece; ajungând pe Calea Aradului aproape de cimitir au auzit scandându-se lozinci anticeaușiste; la staţia de benzină de pe Calea Aradului au ajuns din urmă acel grup de persoane, care erau în jur de 150-200 de persoane; s-au alăturat lor și au mers în Zona Circumvalaţiunii, apoi pe Calea Torontalului, Calea Aradului, chemând pe timișoreni să li se alăture; ajuns pe Calea Aradului, lui R. i-a fost teamă că va fi recunoscut de colegii de lucru care locuiau zonă; prin urmare, s-a deplasat spre casa prietenilor săi, cu intenţia de a reveni la demonstraţie mai târziu; ajuns din nou pe Str. Câmpina, unde erau soţia și fiica sa, au părăsit apartamentul pe la orele 19.30, îndreptându-se spre casă; ajungând pe Calea Lipovei, au văzut că din unitatea militară se trăgea spre Complexul Alimentar; ajuns acasă a stat în jur de 20 minute, după care a intenţionat să se întoarcă la prietenul său cu intenţia de a pleca în oraș împreună; atunci, însă, a fost arestat; v. relatarea lui Roșu Florin, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[41]Ibidem;
[42]Pe la orele 1.00-1.30, Z., care se afla la un prieten, a plecat împreună cu acesta și cu alţi prieteni prezenţi, pentru a se alătura unei coloane de demonstranţi, care trecea prin zona Circumvalaţiunii; coloana s-a îndreptat spre Piaţa 700, unde s-au pierdut unii de alţii, deoarece unităţi militare au înconjurat zona și au încercat să disperseze demonstranţii; aceștia au început să arunce cu pietre și să strige lozinci; Z. este convins că atunci demonstranţii au fost filmaţi cu infraroșii din spitalele din apropierea Pieţei; v. relatarea lui Zorilă Marian, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[43]Ibidem;
[44]În 16 pe la orele 19.30, un coleg al lui B. s-a întors în căminul studenţesc, spunând că este ?revoltă populară? în Piaţa Maria; împreună cu alt coleg, B. a hotărât să meargă în Piaţa Maria; când au ajuns, nu era nimeni, dar se auzea zgomotul făcut de manifestanţi dinspre Piaţa Operei; au mers și ei într-acolo; coloana avea cel mult 2000 de persoane și se îndrepta spre Complexul Studenţesc; o parte din studenţi s-au alăturat; coloana s-a întors în Piaţa Operei; s-a ajuns la Catedrală înainte de orele 0.00; B. a rămas până la 0.30; atât în Complex, cât și în Piaţa Operei, unii demonstranţi au vorbit mulţimii despre greutăţile de sub comunism și de necesitatea de a nu ceda în lupta împotriva regimului; s-a decis să se meargă în Zona Circumvalaţiunii și Calea Lipovei, pentru a aduna mai mulţi oameni; pe parcurs au fost distruse pancardele comuniste; după ce au trecut de viaductul care duce spre zona Circumvalaţiunii, un șofer de pe o Dacia 1300 a accelerat și a intrat în plin; un om a fost rănit și dus la Spitalul Judeţean de o mașină; în zona Circumvalaţiunii, îi așteptau 3 mașini militare cu farurile aprinse; lângă ele erau soldaţi în termen neînarmaţi, care nu au opus rezistenţă; au trecut de acest baraj, mergând spre blocuri scandând; în Piaţa Dacia câţiva demonstranţi au improvizat un discurs; și-au continuat drumul, iar când să iasă în Calea Aradului, au fost întâmpinaţi de un cordon de militari MI cu bastoane; deși miliţienii nu au atacat, unii demonstranţi s-au speriat și s-au dispersat, grupul rupându-se în două; grupul compact care a rămas s-a îndreptat spre Catedrală, la îndemnul unui demonstrant; în dreptul Spitalului Militar au fost întâmpinaţi de un baraj de mașini și cadre MI, care îi ameninţau pe demonstranţi prin megafon; acolo a avut loc o altă dispersare a demonstranţilor, B. îndreptându-se pe Str. Paris pe la Casa Universitarilor; acolo s-a adăpostit împreună cu colegul său într-un imobil; după un sfert de oră au ieșit, îndreptându-se spre Catedrală; în dreptul Spitalului Louis Țurcanu au fost arestaţi; v. relatarea lui Bartha Ștefan Dorin, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[45]Ibidem;
[46]Relatarea lui Popa Eugen, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara; cf. și T. Suciu, op. cit., pp. 93-95;
[47]Relatarea Laviniei Șușnea, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[48]Relatarea Doinei Șteţcu, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[49]Relatarea lui Florea Gheorghe, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[50]Relatarea lui Coca Ioan, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[51]Relatarea lui Abrihan Ioan, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[52]Relatarea lui Archip Viorel, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[53]Relatarea lui Balint Costel, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara; cf. C. Balint, op. cit., pp. 22-23;
[54]Relatarea lui Bartha Ștefan Dorin, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[55]Relatarea lui Caloianu Dumitru, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[56]În perioada studenţiei, în data de 1 decembrie 1987, D. participase la o demonstraţie studenţească, unde s-a cerut mâncare, căldură, pâine; v. relatarea lui Deaconu Sorin Ioan, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[57]Ibidem;
[58]Relatarea lui Rancz Rudolf, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[59]Relatarea Gabrielei Maria Suciu, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[60]Relatarea Laviniei Șușnea, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[61]Ibidem;
[62]Relatarea lui Balint Costel, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara; C. Balint, op. cit., pp. 53; 73; 79; 99;
[63]Relatarea lui Bartha Ștefan Dorin, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[64]Relatarea lui Cazacu Florin, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[65]Relatarea lui Ciataraș Ioan Dan, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[66]Relatarea lui Szallos Ioan, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[67]Relatarea lui Archip Viorel, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[68]Relatarea lui Antochi Ioan, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[69]Relatarea lui Bartha Ștefan Dorin, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[70]Relatarea lui Archip Viorel, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[71]Relatarea lui Balint Costel, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara; cf. C. Balint, op. cit., p. 100;
[72]Relatarea Adrianei Lucreţia Pîrvan, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[73]Relatarea lui Roșu Florin, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[74]Relatarea lui Dan Daniel Remus, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[75]Relatarea Paulei Fekete, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[76]Relatarea lui Rancz Ioan, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[77]Relatarea Mirelei Roșu, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[78]De pildă, Geangu Ioan, Mioc Marius, v. Marius Mioc, op. cit., p. 56; v. și relatarea lui Sandu Mihai, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?;
[79]Cuvântarea tovarășului Nicolae Ceaușescu la posturile de radio și televiziune, în Drapelul Roșu, nr.13952/ 21.XII.1989, p. 1;
[80]Relatarea Paulei Fekete, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?.