Tare pretențios sună titlul meu, volume au fost scrise pe aceasta temă și vor mai fi, memoria fiind intrinsecă creației. Tot ce vreți să știți despre memorie și literatură se găsește în Timpul regăsit al lui Proust, cel ce a disecat lucrătura memoriei ca nimeni altul, arătând cum hrănește ea literatura, cum scriitorul poate recrea o întreagă lume – pentru a o păstra vie, nemuritoare – tocmai urmărind și recompunând mrejele asociative ale memoriei. (Nu ajunge însă doar Timpul regăsit, e de început cu începutul, citit șase volume și de ajuns la al șaptelea pentru a înțelege ce spune autorul despre cum se recrează trecutul și care este miza scriitorului. Profesoara din mine nu doarme!)