Ce este comucidul

           
            În zilele noastre au devenit de largă folosinţă termenii holocaust și terorism, care definesc foarte bine, - într-un singur cuvânt - crimele comise împotriva evreilor și crimele făcute de terorişti, cu scop de exterminare. Aceste expresii uşurează mult  comunicarea între oameni şi fac uşor de înţeles categoria crimelor despre care se vorbeşte. Azi, toată lumea le cunoaşte semnificaţia.
            Nu există o asemenea sintagmă pentru definirea crimelor făcute de comunişti, în numele ideologiei comuniste începând cu asasinarea  familiei Imperiale a Tarului Nicolae al II-lea[2] şi continuând cu  asasinarea celor  22.000 de ofiţeri polonezi la Katyn, uciderea ţăranilor în timpul colectivizării forţate - prin înfometare deliberată sau împuşcare - (vezi înfometarea deliberată din Ukraina etc.), şi în ce ne priveşte, crimele de la Lunca şi  Fântâna Albă și genocidul deportaţilor în Siberia.       
             

De aceea, nu trebuie să surprindă pe nimeni  apariţia sintagmei care lipsea:  comucidul.

Această sintagmă,  defineşte -  tot cu un singur cuvânt crimele făcute de comunişti, sau în numele ideologiei comuniste, sub orice formă şi în orice loc s-au comis.         

Iată exemplul  masacrului de la Lunca[3] din 6/7 februarie 1941 - de care ne ocupăm - foarte bine camuflat de NKGB şi istoria comunistă dar în egală măsură, ignorat şi de istoriografia  post comunistă – încât acest masacru sovietic, cât şi seria celor care au urmat (Fântâna Albă[4] etc) sunt aproape necunoscute, deşi numărul victimelor românilor bucovineni de la ”zidul Prutului” este mult mai mare  decât cei omorâţi la zidul Berlinului[5], care -  bună dreptate - a revoltat întreaga Europă, iar cei vinovaţi au dat socoteala.

Numai la Lunca, au fost ucişi prin împuşcare peste 4oo de oameni, majoritatea din satul Mahala, după care alte 602 persoane din Mahala[6], au fost deportate în Siberia fără justificare, fără judecată, fără condamnare - de unde puţini s-au mai întors.

Deci în total 1000 de victime dintr-un singur sat, într-un singur an.
Ei bine, acesta este ”comucidul celor 1000” din comuna Mahala, din nordul Bucovinei.

Dacă studiem tabelele[7] cu cei 602 deportaţi în Siberia pe structură de vârstă, observăm că printre ”duşmanii poporului” trimişi la exterminare, 210 sunt copii sub 15 ani, 98 sub 7 ani şi 26 între 1şi 2 ani.

Ce ameninţare la adresa regimului comunist sovietic reprezentau aceşti copii? Cu certitudine nici una. Sunt crime de dragul crimei, sau ”crime ideologice”.

După ce am văzut ce este comucidul, să vedem în continuare, modul în care a fost realizat în satul nostru Mahala. Faptele vor fi descrise după mărturia contemporanilor sau participanţilor la aceste tragedii.

Cine nu crede, nici în aceste mărturii, să se ostenească până în cimitirul din satul Mahala, raion Noua Suliţa unde crucile celor omorâţi, înclinate de vreme, stau azi mărturie de necontestat,  întocmai ca şi morţii găsiţi în gropile de la Katyn.
   
În  imagine: Tatăl comucidului: I.V. Stalin şi executantul comucidului: L.P. Beria - fac o vizită pe aerodromul de lângă oraşul Smolensk, (aproape de Katyn), în 10 aprilie 1940,  chiar în perioada când la Katyn se făceau execuţiile prizonierilor polonezi[8]
Scopul vizitei: sădirea  un copac…chiar pe aerodrom. Atât! Câtă duioşie, câtă gingăşie sufletească avea ”genialul”.[9]
           
Iata modelul crimelor comunismului: planificate – oficializate -  controlate în teren.
Acesta-i comucidul.

Să revenim la comucidul din comuna Mahala.