Logica interna a comemorarii

?Program aniversar- comemorativ?

În Timisoara evenimentele din decembrie 1989 sunt celebrate într-o alternanta de zile comemorative si aniversare, prin practici simbolice care fac distinctia între zile de doliu si zile de sarbatoare, între moartea violenta si victoriile repurtate atunci de timisoreni, singuri împotriva opresiunii concertate a regimului ceausist. Gesturile comemorative prezerva o anume simetrie între atunci si acum structurând astfel, memoria colectiva locala. Reiterata anual, organizarea manifestarilor fiecarei zile revine acelor asociatii de revolutionari care reunesc participanti remarcati în anumite momente si locuri cheie din trama evenimentelor.

Astfel, ceremonia zilei de 16 decembrie este organizata de societatea A.L.T.A.R., (Asociatia Luptatorilor Timisoreni Arestati în Revolutie), împreuna cu Primaria. Timisorenii aniverseaza în aceasta zi bucuria începutului revolutiei si deznodamântul fericit pe care l-au trait în final cei arestati politic în acele zile[5], marcate prin edificarea de catre Memorial, de-a lungul celor 15 ani, a 12 monumente ale revolutiei. Zilele aniversare de 19 si 20 decembrie, organizate de Asociatia Victoria (care reuneste în principal protagonistii din balconul Operei), marcheaza chemarea la greva generala a platformelor muncitoresti si celebreaza transformarea revoltei în revolutie, prin instituirea atunci a primei formatiuni politice necomuniste, Frontul Democratic Român. Ciclul comemorativ timisean se închide în 20 decembrie cu marcarea prin sunet de sirena, a momentului în care Timisoara a devenit primul ?Oras liber?.

Însa spiritul Timisoarei nu ramâne încapsulat în propria-i memorie. Aproape în fiecare an, în noaptea de 19 spre 20 decembrie, unii participanti (urmasi ai martirilor, mai ales) pleaca la Bucuresti, într-un pelerinaj care reface discret si dureros un traseu tragic, în timp ce altii (în special oficialitati) continua în capitala, în 21 si 22 decembrie, seria comemorarilor nationale. Mai mult, la Timisoara, printre actorii sociali ai manifestarilor comemorative sunt si persoane venite din alte orase ale tarii, membrii ai diverselor asociatii de revolutionari, care participa apoi, la comemorarile din capitala si din localitatile proprii, în Resita, Lugoj, Arad, Craiova s.a. Exista asadar, un aspect itinerant al comemorarilor, care reflecta ramificarea evenimentelor din decembrie 1989 pe cuprinsul întregii tari.

În virtutea experientei de observatori participativi, relatarea noastra încearca sa configureze un univers de sensuri si semnificatii pe care gesturile comemorative si locurile memoriei Timisoarei le degaja. Nu vizam semnificatii atemporale, structurale, general valabile, ci încercam sa le relevam pe acelea care se nasc din tensiunea proximitatii unor contexte culturale, politice, sociale în care aceste practici sunt imersate.