?Iesirea în strada? este un act ritualic, cu semnificatii ontologice si cu functii psihoterapeutice de înfrângere a fricii ? ?umbra? jungiana a psihicului colectiv românesc din cei 50 de ani de dictatura comunista:

?Am fugit de acasa în mijlocul lumii, la Intercontinental; de mult voiam sa ies, sa strig, ma judecam, ma simteam nedemn când auzeam ca Dinescu spune, Dan Petrescu spune, Doina Cornea spune? si eu stau în casa? (etnomuzicolog-65 ani).[3]
?Era momentul esential al vietii tale ca om, când baietii plecau aveai impresia  ca te mai linistesti, ca esti absolvit de o jumatate de vina? (istoric de arta, 40 ani).[4]
?Nu o sa pot recupera niciodata faptul ca nu am fost acolo? (student, 26 ani).[5]
?Am fugit de acasa?? (elev,18 ani).[6]

O data optiunea facuta între strada versus acasa, asumându-si prima alegere, oamenii traiesc o realitate construita în jurul unor perceptii noi ale spatiului si timpului.
Spatiul citadin devine un loc al unui periplu continuu, diurn si nocturn. În 21 si 22 decembrie se circula intens, oamenii se îndreapta spre diferite zone ale orasului, consacrate ca toposuri simbolice ale revolutiei: Piata Unirii, Intercontinental, Piata Romana, Piata Palatului, Televiziune (Dorobanti), Dales.[7]

?M-am dus la Intercontinental pentru ca mi-au spus colegii mei ca acolo se moare?.[8]?Am fugit în mijlocul lumii, la Inter?.[9]

Fiecare zona în care au fost ucisi oameni este con-sacrata, metamorfozata prin jertfa în spatiu sacru, ca centru, ca axis-mundi. Oamenii delimiteaza aici spatii circulare în jurul crucilor înaltate, nuclee sacre proliferante, construite în spatiul profan citadin, acoperite cu flori, ramuri de brad si de vâsc, lumânari, colaci, iconite, înconjurându-le cu pietate, comunicând într-un limbaj arhaic, gestual, ritualic: aprind lumânari, îngenuncheaza, arunca bani.
Cladirea Universitatii se transforma într-un imens altar. La baza zidurilor si pe pervazul ferestrelor sunt flori, lumânari aprinse, steaguri. Soclul din Piata Romana, destinat unui megalitic monument al socialismului, sufera o conversie, devenind suport pentru un brad de Craciun si pentru înscrisul ?Jos comunismul!?.[10] În punctele conflictuale ale orasului, demonstrantii recurg la delimitari spatiale în care putem repera forme graduale, de la cele cu eficacitate simbolica (un cordon de garoafe puse în fata tancurilor pe 21 decembrie, în Piata Unirii[11], panglici în Piata Palatului[12]având aceeasi functie ca trasarea unui cerc magic de protectie în ritualurile arhaice[13]), pâna la delimitarile severe, cu eficacitate militara (baricadele specifice revolutiilor citadine, carora li se da foc - imagine emblematica a Revolutiei Franceze-, ridicate la Intercontinental sau la Dales).

Alte forme de delimitare si de disputare a spatiului citadin sunt cordoanele de scutieri din primele zile ale revolutiei, care blocau intersectiile.[14]Unii dintre oamenii iesiti în strada ofera soldatilor tigari, covrigi, portocale. Se instituie, astfel, un ritual al darului, a carui eficacitate simbolica devine manifesta: soldatii pun arma la picior.

O conversie spectaculoasa este operata asupra semnificatiei tancurilor. Daca la Timisoara, în 16-17 decembrie 1989 si la Bucuresti în 21 decembrie, tancurile macabre strivisera sub senile trupuri, în zilele urmatoare manifestantii le vor converti în locuri domestice (Pe tancuri se mânca, soldatii în uniforma mâncau pâine cu salam; pe tancuri erau gramezi de covrigi[15]) sau în tribune, de la care se adreseaza multimii personalitatile ori simpli cetateni, reactivând ipostaza latenta a orasului, de cetate, de agora. Fostul oras socialist, celular ca orice mare aglomerare urbana, redevine un spatiu comunitar propice luarii în locuire ? în sensul de forma primordiala de umanizare, de socializare, de îmblânzire a spatiului - si gazduind forme de comunicare insolite. Regasim aici comunicarea gestuala, ritmul scandarilor, strigate, huiduieli si cântec, apoi, prin degradarea densitatii muzicale, regasim vorbirea discursiva si scrisul.[16]Zidurile cladirilor devin suporturi pentru inscriptii dense, concentrate ca sens si ca semnificatie: ?În 24 de ore sute de graffiti au îmbracat casele, soclurile statuilor, zidurile cladirilor, într-o frenezie a comunicarii?.[17]