Pe ziduri statea scris: ?Românii nu sunt lasi?; ?Dracula - Ceausescu?. [18]La Universitate afise: ?Traiasca România libera?. ?Nu mai vrem sa curga sânge?.[19]
Pe soclul din Piata Romana, la metrou, în Piata Unirii, pe cladirea hotelului Intercontinental regasim înscris mesajul: ?Jos comunismul?.[20] Aceste inscriptii instituie o forma de difuziune locala a mesajelor, un fel de televiziune inversata. Daca, în cazul televiziunii, o suita de imagini, de mesaje pluricodice se perinda prin fata ochilor telespectatorului, ?ca o fereastra inversa, dinspre lume spre camera?[21], în cazul inscriptiilor, mesajul dintr-un anume loc, din cele câteva nuclee ale topografiei simbolice citadine, e receptat de o multime de trecatori care se perinda pe strazi, putând avea acelasi impact imediat ca si o imagine mediatica bine construita, care sintetizeaza un eveniment.

În strada, vechea putere politica, omagiata oficial timp de 25 de ani ? si în special din anii '70, când cultul personalitatii luase forme paroxistice - este anihilata simbolic, redusa la derizoriu prin ridiculizare si dispret.[22]

Unele femei înfig aluziv mere în copacii goi din Curtea Palatului Regal, fost spatiu interzis, însotind acest gest cu parodierea zicalei preferate a fostului conducator: ?Când va face plopul mere...".[23]În multimea adunata în Piata intra un tânar purtând o cruce de lemn, în care este înfipta o cizma. Lumea aplauda încântata de insolitul formularii unui mesaj cunoscut: ?Jos Ceausescu, jos cizmarul, moarte tiranului!".[24]

Cât despre cealalta dimensiune a realitatii strazii, timpul, acesta este perceput în categoriile timpului mitic, timp dilatat sau comprimat. ?Parea sa fi trecut un singur minut?; ?Nu mai stiam ce înseamna trecut sau viitor, totul functiona ca prezent?.[25]În fotograma din Piata Unirii, statuia ecvestra a lui Mihai Viteazul cu bratul ridicat în semn de lupta are înfipt în pumn steagul gaurit, astfel încât prezentul, dilatat prin traire, absoarbe trecutul istoric.[26]