Reprezentari ale teroristilor

Emisiile TVR din noaptea de 22 spre 23 decembrie si din ziua de 23 decembrie 1989 sunt marcate de tensiunea opozitiei dintre ?simbolurile nocturne, nefaste si simbolurile diurne, faste?.[42]Apelurile patetice ale crainicilor catre populatie, de a iesi în strada cu torte, induc asocierea teroristilor cu simbolurile întunericului, ale lumii subterane si a animalelor ce o populeaza: ?Mai sunt câteva ore de întuneric; dusmanul nu poate actiona decât în întuneric?; ?Sa stapânim aceasta hidra ucigasa?[43]; ? (...) ultimele zvârcoliri ale teroristilor?[44]; ?(?) aratati care sunt intrarile în buncare, ca sa îi scoatem ca pe sobolani din vizuina?.[45]    

Luând ca grila de lectura consideratiile lui Raoul Girardet din Mythes et Mythologies Politiques, regasim aici elemente esentiale din recuzita ?mitului politic al conspiratiei malefice?.[46]Oamenii complotului scapa prin definitie regulilor celor mai elementare de normalitate sociala. Iata zvonuri care circulau despre teroristi: ?sareau de pe blocuri de opt etaje si, îndata ce atingeau solul, o rupeau la fuga"; ?ieseau noaptea din tunel si trageau în populatie si, dupa aceea, se ascundeau acolo"; ?aveau puterea sa-si ascunda arma si munitia înainte de a muri".[47]

Ei încarneaza ?strainul", în sensul larg al termenului, element cu care au fost impregnate reprezentarile despre teroristi. Astfel, se spunea în acele zile ca teroristii ar fi fost libieni sau palestinieni sau iranieni, facând parte dintr-o retea de forte loiale lui Ceausescu, iar de aici, contagiunea suspiciunii asupra oricarui individ care avea vagi semnalmente ale populatiei din acele zone ale lumii, dar care, de cele mai multe ori, erau pasnici bucuresteni.[48]

Noua putere emanata si Mitul Salvatorului

Incontestabil, rolul cel mai important jucat de TVR în Revolutia Româna în Direct a fost acela de instanta prin care se produce ?nasterea filmata a unei autoritati?[49]si legitimarea ei în fata lumii, în sensul weberian, de cucerire a adeziunii populare.

Totul s-a petrecut în câmpul emotional al telespectatorului-participant la revolutie.[50]Experienta inedita traita în fata televizoarelor în acele zile, de cea mai mare parte a populatiei românesti, a fost atât de puternica, încât dadea iluzia participarii efective la evenimente. Transmisiile în direct ale TVR au oferit celor care nu iesisera în strada, ?alibiul participarii la lume"[51], o forma de participare mediata, care deculpabilizeaza conformismul.

Prima imagine a ?Televiziunii Române Libere? ramâne memorabila prin contrastul violent fata de imaginile specifice televiziunii ceausiste: cadru plin, cu Ion Caramitru, figura cunoscuta, si Mircea Dinescu, nume cunoscut, în prim-plan; civili si tineri cu drapel, în plan secund; obositi, nebarbieriti, surescitati; vestimentatie banala, ponosita, caracteristica oricarui român mediu. Mircea Dinescu, în pulovar negru de casa cu dungi subtiri galbene, lalâi, inducea telespectatorului derutat si incitat al acelor zile, obisnuit cu figurile ca de ceara ale crainicilor telejurnalelor, un sentiment de nesfârsita familiaritate.