Mișcările populare din decembrie 1989 din România au intrat destul de timid în atenţia cercetătorilor. Ambiguitatea, misterul care planează asupra unor etape ale evenimentelor, proximitatea faptelor au favorizat o reţinere a specialiștilor. Spaţiul lăsat liber de istorici a fost parţial ocupat de foști participanţi la evenimente, care au descris mai ales evenimente pe care le-au trăit. Astfel au apărut lucrări ca: 1989. Timișoara în decembrie (autor Costel Balint, Timișoara, 1992), Reportaj cu sufletul la gură (autor Titus Suciu, Timișoara, 1990), Revoluţia din Timișoara așa cum a fost. Mărturii ale răniţilor, arestaţilor, rudelor și prietenilor celor decedaţi în Revoluţie (autor Marius Mioc, Timișoara, 1997).
[55]Relatarea lui Caloianu Dumitru, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[56]În perioada studenţiei, în data de 1 decembrie 1987, D. participase la o demonstraţie studenţească, unde s-a cerut mâncare, căldură, pâine; v. relatarea lui Deaconu Sorin Ioan, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[57]Ibidem;
[58]Relatarea lui Rancz Rudolf, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[59]Relatarea Gabrielei Maria Suciu, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[60]Relatarea Laviniei Șușnea, în Arhiva Memorialului Revoluţiei, Dosar ?Arestaţi?, Timișoara;
[61]Ibidem;