?Asta nu trebuie să se uite niciodată. A ierta, am spus că e o virtute umană, iar a uita e o lașitate.

(Credeţi că bănăţenii au rezistat în Bărăgan și pentru că erau mai harnici, mai muncitori?)Nu, când spunem bănăţeni nu ne referim numai la bănăţenii băștinași, ci la întreaga populaţie din Banat, indiferent de etnie și toţi erau o apă și-un pământ, toţi erau la fel de harnici și de pricepuţi. Nu numai ei ca români, bănăţeni de-acolo, ci toţi bănăţenii, indiferent că era șvab sau altceva.

Erau mai muncitori în alt sens, nu ca localnicii, căci localnicii erau mai muncitori, dar n-aveau randamentul banăţenilor. Bănăţenii aveau deja un drum, o cărăruie, ce să facă, pe când cei din Țara Românească, munteanul, dobrogeanul n-are așa zisul plan, ce-are de făcut mâine. Această populaţie însă, din zona Banatului era deja instruită în ale pământului și în cele ce trebuie să facă mâine sau poimâine.

Am avut colegi la facultate, nemţi din partea Timișoarei, care spuneau, ca și cei din alte ţări (din America, din Elveţia, când am fost acum câţiva ani, pe linie profesională, în delegaţie): ?Voi românii sunteţi deștepţi, dar aveţi un lucru prost: nu știţi să vă organizaţi?. Noi nu știm să ne organizăm în primul rând, în al doilea rând, nu ducem un subiect până la capăt. Neamţul sau altă natie duce până la capăt. Noi, românii, facem ceva și la jumatea drumului îi spune nea? Gheorghe ?Vezi că mai e ceva? și lasă lucrul ăla și se-apucă de altceva. De muncitori suntem muncitori, suntem întreprinzători, suntem deștepţi, dar nu suntem organizaţi. Cum zice ardeleanul: ?No, stai să cuget, stai să gândesc? și-atuncea se vede randamentul la bănăţean.

Sunt localnici din aceste părţi care s-au căsătorit cu oameni din părţile acelea, din Banat, și-au rămas aici și se vede imediat casa lui de la poartă, de la gard, că s-a schimbat mult. Când își taie porcul carnea o afumă, fac cârnaţi gen Banat?Sunt lucruri care în partea asta nu erau. Noi ce făceam, tăiam porcul de Crăciun, îl puneam într-o copaie, puneam sare, saramură și într-o lună de zile îl terminam și tăiam altul, bineînţeles dacă aveam. Cine avea, cine n-avea, n-avea. Dar în partea Banatului nu-i așa. Se păstra, îl punea la afumat, avea șuncă, avea slană și mânca cu pită, papricaș. Îl ungea cu ardei boia, care în Banat se găsește (și unii au făcut chiar avere bună cu treaba asta). Deci e deosebire, deosebire care pleacă de la educaţie, de la faptul că au fost instruiţi în felul ăsta, de la faptul că au avut influenţă de la Apus, pe când noi, în zona Bărăganului, am avut aici balcanisme, orientalisme, altceva, cu totul altceva. Sigur că și noi avem calităţile noastre, știm să facem o plăcintă bună, din dovleac, din praz, din lobodă, din ștevie, din brânză, știm să facem baclava, ceea ce ei acolo nu știu.

Dar, în final balanţa atârnă în favoarea lor. Banatul rămâne tot Banat, cu toată mixtura de populaţie între băștinașii de-acolo și ceilalţi care au ajuns și-au rămas pe-acolo, aduși de istoria și tăvălugul acelor vremuri.