Și cum era casa veche aveam floarea soarelui prin târnaţ și cum era întuneric ar fi îndrăznit tovarășul prim secretar să deie în mine și cum eram și eu o ţâră băut am zis: "Să te puie Dumnezeu să dai în mine că aicea și rămâi." Se uită șeful de miliţie la mine și zice: "Măi, tu ești desculţ și-n capul gol, du-te de-ţi ia în picioare și în cap?" "Dom-le eu desculţ umblu și în capul gol." "Nu, du-te înapoi." Mă duc înapoi și-mi iau pantofi în picioare îmi iau în cap și mă duc aicea în deal și strig odată, era noapte, strig odată, nu mă aude tata, strig de două ori, mă aude unu mai în vârstă, strigă el mai departe la tata și-l văd jos pe tata pe pășune în jos, venea cu felinarul. "Măi, ce sa întâmplat, aţi murit careva, ce s-a întâmplat de vii la ora asta?" Zic: "Tată o mașină e de la Beclean, e prim-secretarul, sunt mai mulţi acolo." Zice tata: "Au venit să mă aresteze, să mă ducă. Unde-s cu mașina?" "Mașina-i la școală." "Îmi pare bine că-i la școală, să vin pe-acasă să iau ceva de mâncare și după aia să merg pe la ei."

Vine tata acasă, mănâncă, își ia o bucată de caș, o bucată de pâine, o învelește într-o bucată de ziar și o bagă într-un buzunar în haină și se duce. Zic eu către tata: "Vin și eu cu dumneata până acolo, da să nu mă vadă ei." Era o casă pustie lângă școală, "vin până la casa aia, casa lui Toaie". Îl văd pe tata că intră în școală, n-o stat un minut, da nici un minut. La tata i-o zis: "Așteaptă în mașină, că mașina e în drum", or mai discutat ei ceva acolo, ies afară din școală și o durat vreo cinci-zece minute lângă mașină, cum era întuneric, eu n-am auzit ce discută ei acolo. După aia văd că pornește mașina și se duce și tata rămâne în drum. După ce se duce mașina sar peste poarta de la casa aia părăsită și mă duc la tata. Cum era noapte zic: "De ce te-o chemat?" Tata zice: "Vai dragul tati, noroc că am avut la mine bunda și cheptariul, să vezi ce mi-o dat la pumni". Când am auzit am pus mâna pe un siloz de la marginea șanţului și am zis: "Unde oprește mașina în sat nu contează că dau în mașină, că dau în ei". M-o prins tata, da m-o scăpat. Noroc de la Dumnezeu o fost că ei s-or dus la Beclean cu mașina că dacă făceam prostia asta apăi mă arestau pe mine și-atunci erau bătăi. Zice către tata: "Dacă mâine seară nu am tăt satul adunat la școală să știi că-i al tău dracul." După masă umbla tata prin sat, mobiliza lumea ca să meargă. Na, ș-apoi așa s-or făcut treburile astea cu hoţii și cu bătăi.

În '61 ziceau: "Ce-i cu insula de la Chintelnic? cei de la Regiune nu se mai face odată GAC-ul?" Eu am lucrat pământ în parte până o venit colectivul, și la Ion a lui Bârzan am lucrat pentru că eu nu m-am înscris în colectiv. Acuma, de exemplu, zic ei să facem asociaţie, ei cred că atunci s-o făcut tovărășia. Avea socrul pământ între ape și pentru că socrul n-o vrut să se înscrie în tovărășie, i-o dat colo sub pădure și i-o dat la Oșan Grigore pământ, pentru că el s-o înscris în tovărășie. Ei așa cred că și acum or face asociaţie și ăștia care nu se înscriu în asociaţie i-or da undeva în vârf de deal și ei or folosi pământurile astea bune. Aia nu s-o întâmpla. Adică eu îs cu pământul meu, vecinul dincoace, ne asociem dar nicidecum pe mine să mă mute de-acolo în vârful dealului să-i deie la tovarășul. Numai pe vremea tovărășiei o fost aia, aia o fost pui de colectiv. Și noi ţăranii avem o vină foarte mare, noi aeștia care am trăit aici nu mai suntem ăia care am fost, suntem mai bătrâni, ne-am domnit, ceva îi, la mine, de exemplu, nu-i, da la restul îi. Unii vor să meargă doar ca pe vremea comunismului.

Măriuţa, femeie-mea, zice: "Măi, eu îmi iau o găleată de cartofi și mă duc acasă." Eu îi zic: "Tu stai în loc, tu nu vezi miliţianu acolo, dincoace altul?" "Nu că eu îmi duc cartofi că și cutare o dus, și cutare". "Tu stăi în loc." "Nu că mă duc". "Treaba ta, te descurci." Mere până la răzor cu găleata, numa ce-o văd că apare, vine-ncoace și i-a ieșit miliţianu înainte și-i zice: "Te duci cu găleata la grămadă". Eu eram cu sacii de cartofi să-i cântăresc, când o văd că vine... "Na, zic, ai sosit" (râde). "Da, zice, bată-l Dumnezeu că m-a prins și m-o trimis cu cartofii la grămadă." Vine, golește cartofii la grămadă, vine miliţianul, domnul Pop, cam nervos. Zice: "de ce ai golit cartofii?"