Măriuţa (soţia): "D-apoi ce să fac cu ei, trebuia să merem să-i cântărim? Noi am fost mers de dimineaţă, ne-am grăbit ca să terminăm, eu n-am fost mâncat nimic de-amiază".

Arghir Bârsan (A.B.): Zic către domnul Pop, dar cam acru: "Știi ce, dumneata ai pușcă și ești om înarmat, împușc-o, mama mânesa, de ce fură, doară vezi că a furat." Da el zice: "E a dumnitale. Nu zic că mata ai prins-o". Na, păi mai stă Măriuţa rușinată o ţâră. "Auzi, zic către el, eu de-amiază n-am mâncat, dă-i drumul acasă să meargă să-mi facă de cină." "Apăi ducă-să." D-amu când o fost la revoluţie a trebuit să-i zboare capela din cap. D-apoi tot ăia sunt că s-or schimbat din miliţie în poliţie, ei au salarii mari, nu numa că i-o schimbat ca lupul părul da năravul ba, trebe schimbat cu tătul. Eu, de exemplu, mă duc, descărcam niște șamotă la depozit, că lucrez la depozit la descărcări, vine domnul miliţianu, face cu mâna să aduc niște cărămidă. Șoferul zice: "Măi tu nu ești la miliţieni la cărat cărămidă, păi ne încurci pe noi." Încă ei așa-s învăţaţi să-i lucri pe de gratis. Dacă mere, face cu mâna la mașini, cară-mi cutare, fă-mi cutare.

(Povestiţi-mi despre viaţa dumneavoastră, cum a fost viaţa aicea?) Mă numesc Arghir Bârsan, născut în '34 în 2 iunie. Apăi după aia a venit Ungaria, în '40, am făcut patru ani la școala ungurească, apăi după aia a venit războiul, a trecut războiul. Din '45 a fost reforma agrară cu pământul, în '46 a fost o inflaţie de bani, s-au stabilit banii. Apoi în '47 a plecat regele din ţară, a deblocat ofiţerii regele afară.

M-am născut în 1934 în satul Șirioara în 2 iunie, pe aicea pe la noi era România Mare, era o libertate foarte mare, în schimb erau impozitele foarte grele și ţăranii pe aicea nu aveau bani, cu banii stăteau cam slab. Cerealele în schimb erau foarte ieftine.

[...] Apoi prin '48-'49 o început greutăţi, apăi dă-i cote și cote și nicicum nu mai terminai.

Venea colectorul, dacă aveai de dat cereale acuma nu mai avea omu să dea cereale, zicea: "alte boabe". Păi pentru mălai puteai da orz, grâu, așa le zicea, "alte boabe". Prin '54 m-am dus în armată, l-am lăsat pe tata acasă, fratele meu era la facultate. Eu am stat trei ani în armată, apoi când am venit acasă era un haos. Ne-am mai menţinut. Apoi după aia m-am căsătorit eu, m-am apucat de lucru, am făcut treabă, apoi tăt cât lucrai numa nu ne ajungea. Tot ce produceam trebuia să ducem la stat, o început colectivizarea, arestau oamenii, îi duceau la raion, îi bătea, îi schingiuia, batjocorea și tăt așa. Dacă s-a făcut colectivul, din '59 cum s-a făcut la noi în sat, era greu că nu-ţi dădea nimeni nimic, era mai rău, lucrai și nu aveai nimica, ce furai, atâta, în rest nu-ţi mai dădea nimeni nimica. Oamenii mergeau cu sacul, furau.

(Tatăl dumneavoastră a avut mult pământ?) A avut vreo 10 hectare. (Au fost deportaţi din sat?) Au fost arestaţi numa, la Canal au fost și chiaburi și cine nu-și plătea cotele, erau pe categorii. Până la 5 hectare era o categorie, de la 5 hectare plăteai mai mult și lapte mai mult. De la 5 la 10 hectare.