(Pe tatăl dumneavoastră nu l-a arestat?) Ba da, l-au dus pe la raion, la Beclean, o săptămână două pe-acolo, pe urmă l-o slobozât acasă. L-o trimis să se înscrie în colectiv. Tot ne ameninţa că-l dă pe frate-meu afară din facultate, apoi nu ajungea nimic, tot ce munceam dam la stat. Acuma să vedem cum a fi, de un timp încoace îi bine, numa sa vedem, am uitat și noi, nu mai suntem ţărani, suntem semiţărani sau ţărani pârâţi. Așa ne-au obișnuit, e vorba de cum te pui la punct, îţi revi tu iară cum ai fost numa că copiii noștri îs la oraș toţi, pe la blocuri, la fabrici, servici, care, unde. Am rămas noi ăștia bătrâni, totuși facem, nu ne lăsăm, aicea trebuie forţă de muncă, altfel nu se poate. În sat este forţă de muncă dar ar trebui să fie mai multă, agricultura, trebe lucrat la timp, nu poţi minţi, dacă n-ai lucrat la timp, cultura e gata, dacă n-ai prășit la timp, dacă o vie nu e stropită la timp, nu-i curăţată, e gata. Aici e vorba de lucru de sezon, noi ţăranii vara lucrăm cât 15 oameni. În schimb iarna economisim, economie la fân, la cereale, animalele ca să-ţi fie bune, porcii, aranjamente în grajd, aranjamente în pivniţă, în pod, peste tot, asta era munca de iarnă, economia mai mult și grija, numa bine să fie treaba.
[...] Prin '47 îi zice la secretarul de partid din sat, nu-i zicea secretar de partid, îi zicea secretar de celulă, ș-apăi la celulă avea biroul celulei. Erau trei membri de partid, erau ţărani din sat, era Pătraș, unul Gavrilă ș-apoi restul erau ţigani de nimica, nu prea trăiesc, îs morţi, or fost din ăștia mai bătrâni. Așa a început politica partidului la noi în sat, cu ţigani, ei au fost prima dată, ţiganii, cei mai răi oameni. Oamenii știau că dacă se face membru de partid și urmează politica partidului apăi, trebuie să-și dea pământul și să se bage slugă la stat, că oamenii aveau presimţire că se face colectiv și asta s-o știut dinainte. Oamenii nu prea au avut nevoie de astea, până la urmă o fost nevoie, alţii au făcut ceva și or zis că dacă te faci membru de partid scapi și așa s-o petrecut treburile.
Ăștia au luat terenul bisericii și l-or împărţit între ei, acuma el îi trecut în registrul agricol, la ei figurează. Biserica are dreptul la 5 hectare, ei nu vor să sloboadă pământul pe motivul că e trecut în registrul agricol la ei, dar normal e pământul bisericii. Ei zic că registrul de bază e de prin 1950 și ceva, până la urmă tăt nu le mere. Acuma biserica nu mai are pământ, are ceva pământ rău în vârful dealului, d-apăi biserica din 30 de hectare are dreptul să-și ia de unde vrea ea 5 hectare de pământ, că atâta e legea. Nu poate de respectivii că ei nu vor să sloboadă pământul, au mai făcut abuzuri de putere. Apoi terenul taurilor comunali, s-or suit pe el cu forţa. Acuma tauri nu avem, dacă vrem să ducem o vacă la taur trebuie să dai 500 de mii să meri până sub coasta Cristurului cu vaca la taur?, ei or luat pământul.
Pe pământul ăla se ţineau doi tauri comunali, în sat, s-o băgat așa cu abuz de putere. Tot satul le-o sărit în cap, așa s-o mușamalizat treburile și au rămas mai departe, n-o avut ce le face nimeni nimica. Ăștia îs hoţi cu diplomă, îi sădită hoţia în ei, n-o poţi scoate nicicum. De exemplu, s-o împărţit animalele de la C.A.P. foarte bine, s-o împărţit cerealele, toate, urmează acuma să se dărâme grajdurile. Ei s-or dus pe pășunea comunală ? au fost niște strujeni acolo, niște lemne groase, de 80 de ani, 100 de ani, mai mult, unde se adăposteau marhăle[1] când bătea o gheaţă, sau venea o ploaie ? i-o tăiat. Păi au fost bunuri comunale sau bunuri obștești. Bunurile obștești, asta o fost o lege, ca să se desfiinţeze.
Din bunul comunal nu aveam dreptul. Ei or făcut și astă treabă. I-am zis odată pe tren la unul Viorel: "Măi Viorel, nu te da tu așa mare, partid comunist nu mai este". Parămi-se în România au fost 4 milioane 800 de mii de membri de partid. Apăi 17 milioane să se lase duse de nas de 4 800 000 de membrii de partid, asta nu se mai poate. S-a putut atuncea. Copiii nu puteau zice o poezie la serbare, numa tăt cu partidul, așa era. În comisia de împărţire tăt ei s-or pus, n-ai apucat să propui, or făcut în așa fel de s-or băgat pe sub pielea la ăilalţi, că ăștia-s șmecheri, hoţi, știu hoţiile de pe vremea colectivului, că așa făceau și pe vremea aia, deși n-o fost nici comuniști ca comuniștii, au fost hoţi care-au știut să fure.
Cei care doresc să își publice memoriile sau să își împărtașească experiența o pot face trimțându-ne memoriile în formă electronică la