(Uneltele s-au împărţit?) Alea or fost la SMT, cu timpul probabil și astea trebuie să se împărţească. Apăi trebuie piese de schimb la combine, la domnul inginer nu-i convine să se strice colectivul, el mereu la salar își umplea șareta: vinete, roșii, castraveţi, mergea la cazanul de ţuică cu damigeana de ţuică, merea la stâna de oi - cașcavalul pentru domnul inginer, merea la magazia de cereale?, lui nu i-o convenit. Termia facultatea și mergea la C.A.P. cu o plasă rea, haine rele și într-un an îl vedeai pe domnul inginer cu mașina, deși i se reţine cumva bani din salar pentru garanţie, care era egal cu zero. Apăi erau magazionere, brigadieru, șefii de echipă, tovarășii ingineri, președinte, pe ăștia toţi i-am ţinut noi în spate, ei mâncau numa carne și noi numa oase. Când era primăvară venea ca să-ţi deia lotul. Terenul meu o fost mare, un hectar aproape de pământ, da venea primăvara și mi-l măsura. Lucri o porţie ai dreptul la 15 ari, lucri două porţii, ai dreptul la 30 de ari, așa era.

Bârsan Arghir din Șirioara, jud. Bistriţa-Năsăud, intervievat de Smaranda Vultur.