" Așa cum mergi cu tăvălugul peste o arătură ca s-o nivelezi, așa a trecut războiul peste noi "

          Am să vă povestesc viaţa mea, așa din ce-mi amintesc, că omul bătrân mai uită, nici eu la vârsta mea de 74 de ani nu le mai reţin pe toate.

Să încep de când eram eu copil, din copilărie. M-am născut în satul Trestiana, în Bucovina, părinţii mei au fost Procopie și Elena Holovati. Eu am fost primul fiu al lor, au avut trei copii, mai am două surori, două fetiţe după mine, da eu am fost primul copil Gheorghe, deci, Holovati Gheorghe mă numesc.

Locuiam în sat, da nu chiar în centrul satului, ci la periferie, cam la o distanţă de un kilometru și ceva de școală. Acolo prin Bucovina sunt ierni foarte grele, sunt zăpezi mari și îmi amintesc de o întâmplare, eram deja în clasa I, când mergând la școală, așa la noi acolo la ţară încălţat cu opinci, dar iarna intra zăpadă în ele și-odată mi-a dat mama niște cizme de-ale ei să mă duc la școală. M-am dus și am dat de o zăpadă, trebuia să trec o zăpadă, fiind mai departe de școală nu era zăpada călcată, că acolo era un cătun, câteva case. Da cum a fost o zi cu soare s-o topit zăpada deasupra și după aia noaptea o fost ger, a prins o pojghiţă de gheaţă așa deasupra și eu m-am dus cât m-am dus pe gheaţa aia și la un moment dat s-a spart gheaţa aia și m-am dus în zăpada moale de mai jos și-am intrat până mai sus de genunchi în zăp