Gheorghe Holovati, n. 5 iunie 1926, Trestiana, Bucovina de Nord
Autor: Adrian Onica
L-am cunoscut pe domnul Holovati la o întâlnire cu bucovineni. Am discutat cu dânsul și m-a invitat la el acasă pentru a-mi povesti viaţa sa.
S-a născut în Bucovina, într-o zonă din apropierea orașului Cernăuţi. A trăit momente cumplite în timpul ocupaţiei rusești care a început în iunie 1940. Domnul Holovati, fost Căpăţână, caci numele i-a fost schimbat de ruși în timpul ocupaţiei, este unul din supravieţuitorii masacrului de la Fântâna Albă, în timpul căruia au murit sute de români care încercau să ajungă în România.
Povestea sa este un adevărat roman. Drumul spre România și viaţa pe care a dus-o aici, la început despărţit de părinţi, l-au marcat profund. Este un adevărat patriot.
În timpul interviului a cântat cântece patriotice care l-au făcut chiar să plângă.
Emoţionantă este reîntâlnirea cu părinţii săi, în România, după ce s-au refugiat, pe rând, cu toţii aici.
Nea Gheorghe este un bun cunoscător al istoriei naţionale. De asemenea, el respectă cu sfinţenie tradiţiile și obiceiurile specifice. Mi-a descris foarte pe larg, obiceiuri și sărbători din Bucovina.
Mi-a relatat, de asemenea, modul în care se pune în practică politica antiromânească a autorităţilor actuale din fosta provincie a ţării. Pe parcursul povestirii tonul domniei sale trece prin faze diferite, de la unul cu accente grave la un ton detașat și chiar plin de umor. Povestitorul vorbește repede, nervos uneori. Declară că își iubește foarte mult ţara. Este căsătorit cu o nemţoaică și are urmași. E mândru că a clădit cu mâinile sale o casă aici în Timișoara. Este un foarte bun povestitor.
M-a impresionat profund povestea vieţii sale, faptul că a luat viaţa în piept așa cum a fost ea și a reușit să treacă peste toate greutăţile.
Interviu realizat de Adrian Onică, în 3 septembrie 1999.
" Așa cum mergi cu tăvălugul peste o arătură ca s-o nivelezi, așa a trecut războiul peste noi "
Am să vă povestesc viaţa mea, așa din ce-mi amintesc, că omul bătrân mai uită, nici eu la vârsta mea de 74 de ani nu le mai reţin pe toate.
Să încep de când eram eu copil, din copilărie. M-am născut în satul Trestiana, în Bucovina, părinţii mei au fost Procopie și Elena Holovati. Eu am fost primul fiu al lor, au avut trei copii, mai am două surori, două fetiţe după mine, da eu am fost primul copil Gheorghe, deci, Holovati Gheorghe mă numesc.
Locuiam în sat, da nu chiar în centrul satului, ci la periferie, cam la o distanţă de un kilometru și ceva de școală. Acolo prin Bucovina sunt ierni foarte grele, sunt zăpezi mari și îmi amintesc de o întâmplare, eram deja în clasa I, când mergând la școală, așa la noi acolo la ţară încălţat cu opinci, dar iarna intra zăpadă în ele și-odată mi-a dat mama niște cizme de-ale ei să mă duc la școală. M-am dus și am dat de o zăpadă, trebuia să trec o zăpadă, fiind mai departe de școală nu era zăpada călcată, că acolo era un cătun, câteva case. Da cum a fost o zi cu soare s-o topit zăpada deasupra și după aia noaptea o fost ger, a prins o pojghiţă de gheaţă așa deasupra și eu m-am dus cât m-am dus pe gheaţa aia și la un moment dat s-a spart gheaţa aia și m-am dus în zăpada moale de mai jos și-am intrat până mai sus de genunchi în zăp