Vă aduceţi aminte de viaţa de copil? Ce gânduri aveaţi?

Vroiam să mă duc mai departe la școală. În timpul când eram copil mă pasiona fotbalul, mă pasionează și acum la televizor. Mă pasionează pescuitul, l-am învăţat la 8-14 ani. Mai jucam și niște cărţi, dar nu pe bani. M-a pasionat mult și meseria lu părinţii mei, pe care am învăţat-o foarte ușor, ca să știţi că aveam un cap ușor. Dacă am văzut puţin, am reușit să fac. M-a interesat să stau lângă bătrânii noștri, să aud cuvinte foarte bune, judecăţi pe care nu le-a auzit mulţi copii dă vârsta mea. Și tot dă acolo mi-am luat și eu și știu să vorbesc la vremea care este nevoie, pentru a împăca sau a aduna o familie ca să nu se despartă. Dacă sunt copii și chiar dacă nu sunt copii, mie îmi pare rău când un tânăr sau o tânără care s-au căsătorit se despart. Sunt învăţat să vorbesc la dreptate și nicidecât la strâmbătate, că ăla este cel mai păcat, când vorbești la strâmbătate și nu vorbești așa cum trebuie să fie în dreptate. Dumnezeu iartă că vrem să împăcăm o familie, nu să o despărţim. Acum o facem puţin mai înclinată, dar nu chiar înclinată de tot, cu câte o mică adăugire așa, ca să fie bine. D-aia nu mergem noi la judecăţi și nu intervenim cu procurori sau cu judecători sau cu mai știu eu ce. Noi am rămas cu consiliu nostru dă împăcare și dă judecată a ţiganilor, așa cum erau pă vremuri.

Povestiţi-mi de copilărie. Unde aţi trăit, în comunitatea romilor la Orșova? Mi-aţi spus că aţi venit în Caransebeș la 14 ani.

La 16 ani. Aveam prietenii mei de școală și după orele dă lucru, în care-l ajutam pe tata, după orele dă învăţat, în care trebuia să învăţ, mai mergeam cu prietenii. Aveam acolo la Jupalnic un pod și un teren pe care ne jucam fotbal, ne distram la fotbal. Asta era toată adunarea noastră din copilăria mea, inclusiv aveam cea mai mare prietenie cu Ștefan.

Aveaţi și prieteni români, nu?

Și români, normal, că la școală dacă eram doi sau trei ţigani, restul erau numai români. Aveam profesori foarte buni, era unu Mariovici? și era unu foarte bun, nu mai știu cum îl cheamă, din comuna Plugova, un profesor adevărat, cinstit și corect.

V-aţi simţit vreodată dat la o parte pentru că aţi fost ţigan?

Să știţi că familia mea în comuna Jupalnic, actuala Orșova, nu a fost dată la o parte dă nici un român. Dacă i-a lucrat ceva, de exemplu i-a ascuţit un topor sau i-a reparat o căldare sau i-a făcut o căldare sau un cazan dă ţuică, să știţi că oamenii i-au mulţumit dă meseria și dă lucrarea care i-au dat-o. Nici un ţigan dă acolo dân Jupalnic n-a fost respins dă nimeni. În 1950 sau 1951, când era ridicarea chiaburilor să-i ducă-n Bărăgan, am fost propus să mergem toată familia noastră-n Bărăgan.