Imediat vă spun și de bunica, că e capitolul meu preferat... Era nepoata lui George Grita despre care amintește Silviu Dragomir, în cartea sa despre Avram Iancu. George Grita a fost unul din tribunii Iancului. Legenda spune și toţi consemnează în Roșia Montană că tatăl lui George Grita, va să zică tatăl bunicului bunicii mele, a fost ctitor de șapte biserici. Preotul ortodox din Roșia Montantă mă numește și azi stră-nepoata ctitorilor. Acum Roșia Montană se privatizează, vor să extragă aur dintr-o zonă în faţa căreia se află centrul vechi și au fost mari dispute. Roșia Montană este un muzeu și astăzi, un muzeu în aer liber. O exploataţie mare făcută fără discernământ și cu multă lăcomie poate să distrugă un aur mult mai preţios: acela al vestigiilor romane și chiar mai timpurii. Acolo sunt tot situri arheologice.

 

            Bunica s-a născut în 1866. Târziu am aflat că era mai în vârstă decât bunicul. Ea a fost cu vreo șapte ani mai mare ca bunicul și i-a supravieţuit. S-au căsătorit pe la 1900-1901. Nu știu nimic însă despre povestea lor de dragoste, dar ea era deja fată bătrână când s-au luat. Știu că au avut o căsnicie excepţională și au ţinut foarte mult unul la altul, dar amănunte romantice nu am aflat. Și aș fi vrut. Mi-era rușine s-o întreb pe bunica, dar puteam s-o întreb. Ea este clar un epigon al lui Coșbuc, are câteva versuri pe care și astăzi le poţi citi cu emoţie. A fost președinta Crucii Roșii din Arad, a înfiinţat o colonie de vară la Săvârșin, pentru care s-a luptat extraordinar. A avut trei băieţi și se ocupa de copiii oropsiţi, la această colonie de vară de la Săvârșin și contribuie la ridicarea unei școli de copii săraci și vagabonzi în Arad. Ea a fost o fată destul de săracă, după ce aurul din Apuseni s-a cam terminat, străbunicul meu Vasile Ciobanu a fost și notar, și învăţător, deci funcţionar. Fiecare din fraţii ei au învăţat carte. Aurel Ciobanu a trăit la Lipova, a fost jurist, Pompiliu Ciobanu a fost tot avocat că și-a construit Palatul Ciobanu din Timișoara, lângă clinica Stomatologică. Și altă figură foarte interesantă între fraţii bunicii este Virgil Ciobanu care a fost medic și preot militar.

 

            Poate că este una din cauzele pentru care n-am vrut să plecăm în Germania. Aici, acestui loc îi aparţinem. E Țara Moţilor, e Ardealul, e Banatul, e Timișoara cea iubită...