Însăși lozinca lor a fost ?curăţarea rândurilor partidului? și m-a dat pe mine afară, care nu eram membru de partid. Acest evreu era din cartierul Fabric și-mi cunoștea familia.

După 2-3 luni, când s-a potolit valul, prin prieteni, legături am reușit să mă angajez la Fabrica de ciorapi unde am stat foarte bine, foarte mult timp. Am fost șeful serviciului aprovizionare, am muncit și toată lumea a fost mulţumită. După câţiva ani se trezește de-odată Partidul Comunist să-l elimine din rândurile sale pe un oarecare general din București. Asta era ceva obișnuit în epoca stalinistă, ca din când în când trebuie lovit în cadrul partidului, și-atunci asta trebuia să fie extinsă în întreaga ţară. Și-atunci a venit iarăși o acţiune de curăţare a rândurilor partidului și fiecare fabrică a primit ordine, dispoziţii. Erau trimise liste la partid cu cei care au fost retrogradaţi, daţi afară. În acel moment, când s-a produs acest eveniment care se numea generalul Doncea, care era mare activist în cadrul Partidului Comunist Român,  atuncea era director tehnic un om adevărat și a făcut câteva mișcări în cadrul fabricii ca să justifice că și el a făcut ceva și n-a fost lovit aproape nimeni. După trei săptămâni a revenit din concediu directorul plin al fabricii, care și acesta era evreu, din Buhuși, care a luat diagrama personalului și imediat, printre primii 2-3 mă găsește pe mine și zice ?ăsta-i burghez?, curăţând iarăși rândurile partidului cu un nemembru de partid și cu un burghez. Nu m-a dat afară, dar m-a retrogradat din postul de șef serviciu aprovizionare, în magazioner. (Cum se numea directorul?) Țalic. N-am putut să refuz postul pentru că trebuia să exist. Când acest Țalic a fost dat afară ca director, pentru că a fost prins că a furat, deși era membru de partid și director mare, activist și se bătea în piept că el, prin nevastă-sa este rudă cu Ceaușescu. A fost însă prins că a furat și într-o mare anchetă a fost dat afară. Directorul care l-a urmat m-a cunoscut și m-a reabilitat urgent, în decurs de 2-3 săptămâni și m-a făcut șef birou desfacere, deci am ajuns aproape înapoi unde am fost. După câţiva ani, în 1964, mi s-a oferit ocazia de a mă transfera la Fabrica de tricotaje 1 Iunie, unde am găsit niște oameni cu totul excepţionali. Vorbesc despre conducerea întreprinderii care m-a chemat, m-a cooptat și am fost făcut șef de servici comercial și așa am rămas până în ziua când m-am pensionat.

Pe mine m-a lovit deci comunismul o dată la facultate, pe bază de luptă de clasă și m-a exmatriculat, după patru ani de facultate de medicină, pe urmă m-a lovit muncind, a doua oară la Fabrica Bănăţeanca și a treia oară la Fabrica de ciorapi, tot pentru niște aberaţii, pentru o politică stalinistă care cerea ca din când în când să fie eliminaţi câţiva oameni. Și-atuncea se mergea în jos, la judeţe, la regiuni, la orașe, până jos. Însăși indicaţia partidului a fost de genul acesta, de ?curăţare a rândurilor partidului?. Eu n-am fost membru de partid niciodată și nici acuma nu sunt și nu voi fi membru al nici unui partid pentru că pe mine m-au decepţionat total partidele. A trebuit astfel ca eu să cad de două ori și tot așa au fost și alţii care au fost sacrificaţi în aceste acţiuni. Nici unul dintre aceștia n-am fost membri de partid. Au lovit întotdeauna în cei care nu erau membri pentru că nu puteau să se revolte pentru că erau burghezi, ca și mine. Era un inginer șef, Bran Popovici care era foarte cunoscut aici în Timișoara și făcea parte dintr-o orchestră de muzică ușoară și l-au dat afară și pe el. Au fost niște lucruri oribile care s-au petrecut în acea epocă.

Aș putea să spun, din nou, că până în 1948 a fost o viaţă aproape normală, frumoasă și liniștită. Eu îmi amintesc de atmosfera care era în Piaţa Traian. Tatăl meu a fost comerciant, cu produse alimentare. Toţi comercianţii care erau în Piaţa Traian erau fiecare de altă naţionalitate, indiferent de ce fel de magazin au avut. Majoritatea erau evrei, apoi tatăl meu era sârb, mai erau și vreo doi unguri, un german, dar înţelegerea între acești oameni era perfectă. Era o atmosferă de cinste și de respect.