? Ce fel de om era, de fapt, Traian Vuia?

       ? Întâi de toate avea un farmec personal căruia nu-i rezistau nici aceia care nu vroiau să se apropie de el. Amabilitatea lui politicoasă mă zăpăcea: n-am reușit niciodată, în casa lui, să intru pe ușă în urma lui! Vasta sa cultură enciclopedică o întreţinea interesându-se de tot. Poseda arta de a-și stimula interlocutorul, de orice nivel ar fi fost acesta, să vorbească despre ceea ce știa, ca să înveţe de la el. Spunea adesea că a învăţat românește la Paris de la românii care îl vizitau, doar își făcuse studiile în altă limbă.

       ? În afară de tehnică, ce-l interesa în mod deosebit?

       ? Politica. Citea zilnic, de la primul până la ultimul cuvânt ,ziarul "Le Temps" - predecesorul lui "Le Monde". Nedumerit, îl întrebam: "Cum aveţi răbdare să citiţi și cele mai neinteresante știri politice din continente îndepărtate?" "Nimic nu-i neinteresant", răspundea el, "o știre ce pare fără importanţă azi poate să lumineze evenimente peste ani de zile".

      ? Cu condiţia s-o ţii minte!

     ? Vuia avea o memorie excelentă. Într-o zi m-a surprins pomenindu-mi de un tânăr învăţător pe care l-a cunoscut întâmplător pe când era secretarul Corului Vidu. Îl chema Iosif Velceanu. "N-am mai auzit de el. Sigur că a ajuns ceva, fiindcă era un om de ispravă?. Când i-am vorbit despre profesorul Iosif Velceanu, animator neîntrecut al vieţii corale bănăţene, s-a bucurat mult. Îmi vorbea cu nostalgie despre vremea când el însuși era animator cultural.

     ? Ce înţelegi prin "animator cultural"?

     ?Traian Vuia fusese în tinereţe tipul "secretarului" din viaţa culturală de altădata: voluntar pentru toate corvezile. Și nu numai în tinereţe. Când, în preajma încheierii tratatelor de pace, după primul război mondial, la Paris s-a organizat un comitet pentru apărarea intereselor românești, Traian Vuia a devenit iarăși secretar voluntar ("Nu eram stipendiat ca ceilalţi" - spunea el, fără a atribui cuvântului sensul peiorativ de azi, ci pe acela de "ajutat material"). El ţinea atunci legătura cu presa franceză, având relaţii personale, publica articole proprii, le plasa pe cele scrise de alţii și, la nevoie, tot el lua si... mătura, să facă localul comitetului curat.

      ? Ce amintiri ai despre studiile lui?

    ? Elev fiind, Traian Vuia era un adevărat "minitehnic". Se documenta în publicaţii de popularizare pe care și le putea procura la Lugoj - reviste germane și maghiare - și construia aparate, mecanisme, pe care școala nu le avea în laboratorul de fizică și nu avea bani să le cumpere. Cu mândrie îmi vorbea despre aparatul lui fotografic, făcut cu mâna lui, ca elev.