(Colegii de facultate vă considerau diferit ?)N‑am simţit faptul că sunt evreu până în facultate, unde marea majoritate a colegilor nu mă considerau de nici o culoare diferit, dar unde pentru prima oară am fost făcut ?jidan? de‑un coleg oltean, care și‑a dat seama, săracul, că n‑are cum să m‑ajungă din urmă. Și‑atunci s‑a răzbunat în felul ăsta. Un lucru interesant, pe care l‑am aflat destul de recent. Am avut în primii doi ani un prieten neamţ, cu care am fost foarte‑foarte bun prieten și care, la un moment dat, a început să se îndepărteze de mine fără nici un motiv aparent. Acuma, de când a fost întâlnirea de? (se gândește o clipă) treizeci de ani, în ?98, fosta mea soţie îmi spune că‑mi transmite Franzi că el s‑a îndepărtat de mine atunci pentru că Securiatea îi ceruse să dea raportul asupra mea. Și ca să nu fie obligat să facă treaba asta, deci ca să aibă o justificare că el nu are cum să dea raportul asupra mea, s‑a îndepărtat de mine și a rupt prietenia. Ca să vezi că existau oameni de caracter și atuncea !

(Știu că sunteţi ateu, mi‑aţi spus asta de la bun început. Cum se împacă asta cu mozaismul ?)Păi n‑are nici o legătură, și asta ţi‑am mai spus. Asta este o prejudecată. Poţi să fii la fel de bine ateu în orice religie, adică născut fiind în orice religie.

(Dacă ar fi să vă referiţi la minorităţile din Banat ? evrei, germani, maghiari, sârbi ?, cum le‑aţi caracteriza ?)Eu am o teorie pe chestia asta : că Banatul e o mică Americă și că o asemenea înţelegere cum există aicea este foarte greu de găsit pe altundeva. Cel puţin? ţi‑am spus adineaori când am auzit cuvântul ?jidan? adresat mie ? Cel puţin în Lugoj, în cercul meu de prieteni ? nu pot să generalizez ? pe niciunul nu l‑a interesat niciodată etnia. Adică, nici unul nu s‑a simţit majoritar sau minoritar. Fiecare a ţinut cont de celălalt ca om, nu ca etnie.

(Ce vă amintiţi de perioada legionară din ce v‑au povestit părinţii ?)Știu chestiuni destul de contradictorii. Și aici Lugojul s‑a manifestat oarecum atipic, oarecum bănăţenește. În primul rând, primarul, cred că‑mi aduc bine aminte, primarul dinaintea venirii legionarilor le‑a dat un telefon părinţilor mei și le‑a zis : ?Dacă mai vreţi să vă căsătoresc eu, haideţi, că mâine mă dau jos legionarii !?. Sau ceva în genul ăsta. Așa că i‑a căsătorit scurt, înainte de venirea legionarilor. Au fost scoși din casa asta. Casa asta a fost naţionalizată de trei ori : o dată de legionari, o dată de comuniști și o dată de tovarășul Iliescu. Asta a fost a treia? deci după ce‑am recâștigat‑o, după ?90, a venit discursul lui Iliescu de la Satu Mare și? judecată și Curte de Apel sau cum mama mă‑sii îi zice? și am pierdut‑o a treia oară. Deci au fost scoși din casă și s‑au dus într‑o altă casă, pe care o aveau în zona unde‑i (ironic) ?Școala de meserii? Drăgan, adică Eurouniversitatea Drăgan. Eu îi spun ?Școala de meserii?. Deci nu mai există casa aia. Acolo a fost un cartier de căsuţe, coșmelii, mai mult sau mai puţin bine făcute, și acolo au locuit în toată perioada aia.