Mă preocupă tema evreilor din Banat, pentru că am studiat și studiez istoria acestei regiuni și în același timp legătura dintre poporul român, evreimea bănăţeană și celelalte minorităţi care locuiesc pe acest teritoriu.

În acest sens am citit și am scris mult, și scriu în continuare, toate acestea urmând să apară într‑o carte. Am o serie întreagă de conside­raţiuni, inclusiv antropologice și genetice, legate de aceasta. Titlul cărţii încă nu l‑am definitivat. [...]

Timișoara este principalul oraș al meleagurilor dintre Mureș și Dunăre, cu o vechime de peste șapte secole. Acesta a constituit și locul de tranzi­tare al unor comercianţi evrei, semnalaţi în secolul al XVII‑lea, când Banatul a fost parte integrantă a Imperiului Otoman. Probabil unii dintre ei au pus bazele vieţii comunitare evreiești din Timișoara. În 1717 se instalează aici autoritatea habsburgică, în urma învingerii trupelor otomane.

În secolul al XVIII‑lea sunt menţionaţi, în cadrul Imperiului Habsburgic, întreprinzători așchenazi, dar primii se pare că au fost sefarzi.

Printre sefarzi au fost medici renumiţi, la care au apelat probabil și cnejii din Banat sau domnitorii de la începuturile formării statelor care existau pe acest teritoriu.

Este consemnat că așchenazii au construit o serie întreagă de între­prinderi, cum ar fi și fabrica de bere, distilerii de alcool, mori de apă,
în acest fel contribuind la dezvoltarea economică. Dar, în Impe­riul Habsburgic, pe vremea Mariei Tereza politica era concretizată prin așa numitul ?Judenordnung?, promulgat în 1776, în care au fost instituite o serie întreagă de măsuri drastice anti­evreiești. Acesta a stopat acţiunile oamenilor de afaceri și ale comer­cianţilor evrei.

Ulterior, urmașul ei, Iosif al II‑lea de Habsburg, a ameliorat această stare. Sigur că era un abso­lutism, dar nu mai era un absolutism general, ceea ce înseamnă o relativă toleranţă, concomitent cu ideea asimilării. Ideea asimilării avea la bază obli­gaţia evreilor de a lua nume germane. Aceasta se întâmpla după 1787. Din această perioadă datează numele derivate din plante, pietre preţioase, adjec­tive, nume rezonabile. Dar aceste nume rezo­nabile pe care le‑au cumpărat evreii înstăriţi, timișoreni, au coexistat cu o serie întreagă de nume care au creat, prin semni­ficaţia lor, repulsie. Erau nume care evocau anumite acţiuni care erau reprobate și sunau peiorativ. În general, însă, evreimea timișo­reană care a dispus de mijloace bănești a cumpărat nume rezonabile. Legat de aceeași perioadă, a sfâr­șitului de secol al XVIII‑lea, putem consemna începuturile vieţii culturale evreiești, consti­tuirea cartierului evreiesc din Cetate, în cuprinsul căruia se consemnează două sinagogi și un ?heder?, școala care începe propriu‑zis la copii la vârsta de trei ani.