Așa că aicea, în Reșiţa, niciodată n‑a fost specific etnic evreiesc, deși uzinele din Reșiţa au aparţinut unor evrei. Era unul, Auschnit, ăla a fost proprietarul Uzinei Metalurgice din Reșiţa. Dar populaţie nu prea exista, v‑am spus, tocmai de aceea că evreii nu sunt muncitori, oţelari, s‑au chestii tehnice, ingineri. Evreii s‑au manifestat în altceva : în muzică, în cultură, artă, medicină. Reșiţa era oraș tipic muncitoresc, în care? și cultura era pe planul al zecelea. Din ce au fost, au murit, de venit n‑au prea venit, au murit, așa că? abia poţi să aduni. Bisericile să știţi că sunt pline, dar 80% din cei care vin sunt creștini. Și unii creștini, care vin mai des? am câţiva prieteni care sunt medici, creștini, care sunt cu idei proisraelite, care la toate slujbele sunt. Și sunt orto­docși, ortodocși, n‑au nici un pic de sânge evreiesc. Am doi colegi care‑s toata ziua la biserică. Umblă mult mai des decât umblu eu. Și sunt români, și el și nevastă‑sa, deci n‑au nici un fel de sânge evreiesc. Probabil, mă rog, atracţie faţă de cult.

Practic, comunitatea evreiască... ca și comunitatea germană ? bine, ăia au plecat după ?90, sunt acum în jur de 100000. Și nemţii sunt puţini. Asta vă pot spune.

(V‑aţi simţit vreodată marginalizat, ca evreu ?)Nu, nu... (Nici măcar prin faptul că n‑aţi avut voie să mergeţi la școlile românești ?) Atuncea da, pe vremea aceea. Cum să nu ? Pe vremea aceea ne era frică să și ieșim pe stradă. Însă după aceea m‑am simţit marginalizat din alt punct de vedere, că n‑am fost membru de partid. Mai ales că am avut origine socială proastă, casă. Deși nu ne‑a dat‑o înapoi, a fost ca o ananghie pe mine, că peste tot trebuia să scrii averea de până la 1950... și așa mai departe. Nu din cauza etniei. Cu etnia a fost numai până în 1944, când eram copil.

Vă dau un simplu exemplu, cum era religia. În general, catolicii și ortodocșii au altcândva Paștele. Și am avut un prieten foarte bun, catolic, și de Paștele ortodox m‑am dus la el și am stat puţin de vorbă, am jucat remi și am ajuns acasă târziu, pe la ora doisprezece jumate. Eu am stat la Cluj foarte aproape de catedrala ortodoxă. Și exact atunci era slujba de Înviere. Și, hai să mă duc să stau și eu, că în viaţa mea n‑am văzut slujba de Înviere. Dacă tot trec pe aicea... am stat pe trotuar și hai să văd slujba de Înviere. A doua zi am fost chemat la Rectorat și au spus că mi se ia bursa și că sunt exmatriculat din facultate. Și atuncea am spus : ?Domnule, sunt evreu, n‑am nimic cu religia creștină, iar cel care m‑a văzut ? că vă daţi seama câţi informatori erau, că a doua zi s‑a știut c‑am fost și eu acolo ? cel care m‑a văzut trebuia să fi spus că eram pe trotuar. În viaţa mea n‑am văzut așa ceva și, ca să nu mor prost, hai să vin și eu o dată la Înviere?. Și într‑adevăr s‑au uitat și au văzut că sunt evreu și au zis : ?Aţi avut noroc?. Altfel, deși eram șef de promoţie, mă exmatriculau din facultate pe chestia asta. Credinţa era absolut marginalizată, mai ales pe vremea lui Gheorghiu‑Dej. Pe vremea aceea nu aveai voie să mergi în biserică, numai pensionarii, că la ăia n‑aveau ce să‑le facă. Să‑i scoată afară din serviciu ?...