(Cum era înainte Timișoara ?)Normal că viaţa merge înainte și s‑a modernizat. Oricum, partea veche este mai frumoasă decât aia nouă.
A fost o altă viaţă totuși, n‑a fost atâta violenţă, altfel se trăia atuncea. Evrei au fost și săraci, și bogaţi, cum totdeauna au fost. Erau unii foarte bogaţi. Sunt casele alea în centru, pe Corso, toate au fost ale evreilor. (Cum se numeau evreii bogaţi ?) A fost familia Dornhelm, familia Ferber, Brodi, Rustik... multe familii bogate. (Cu ce se ocupau ?) Fabricanţi au fost. Fabrica ?Azur?, de exemplu, care era fabrica de lacuri și vopsele, a fost a familiei Ferber, și cred că acuma au venit din America și or cumpărat‑o iar. Au fost și bogaţi, au fost și săraci... ca în toate naţiile. Nu exclusiv evreii au fost bogaţi. Tot așa au fost bogaţi și românii, ca și evreii.

(Erau îndrumaţi de mici să înveţe ?) Da, evreii, majoritatea, au învăţat. Nu cred că există evreu fără școală. Analfabeţi, în orice caz, nu există la evrei. Evreii toţi mergeau la școală și toţi învăţau. Pe lângă asta, au fost și unii care au învăţat în școli, separat, numai rugăciuni și limba ebraică, dar școala obișnuită era obligatorie. La școală învăţam în românește, și în școala evreiască, și în liceu, unde am umblat. S‑a învăţat ebraica, dar tot învăţă­mântul era în limba română.

Școala‑i școală, totdeauna‑i la fel. În orice caz, acuma‑i mult mai multă libertate. Noi nu am îndrăznit atuncea să vorbim așa cu profe­sorii cum se vorbește acuma sau să‑i criticăm... Doamne ferește ! A fost mult mai mult respect și era mai multă severitate. Școala era școală și trebuia respectată. N‑ai avut voie să ridici tonul la profesor... n‑a existat așa ceva.

(În familie cine se ocupa de educaţia copiilor ?)Păi, amândoi părinţii, da? mai mult mama, că ea, fiind casnică, mai mult ea se ocupa. La noi în casă era o viaţă foarte armonioasă, foarte plăcută. Părinţii mei se iubeau foarte mult. Asta am reţinut, că totdeauna când s‑au culcat seara, în pat dublu, s‑au ţinut de mână și așa au adormit. Era frumos, era o viaţă frumoasă, plăcută. Astăzi nu mai există tandreţea asta ce exista atuncea. Astăzi sunt prea duri oamenii, e goana după bani, după avere, după nume. Altfel era... o viaţă mai plăcută. Dacă n‑ar fi venit legionarii și nazismul, atuncea nici n‑ar fi plecat evreii, cum au plecat cu sutele de mii. Erau peste un milion de evrei în România. Au plecat în mai multe valuri, până în ?44‑?45 nu prea au plecat mulţi, în ?50‑?51, atuncea le‑o dat drumul și‑a plecat o mare parte și a mai fost un val de plecare în ?60. Acuma poate să plece cine vrea. După ?89 nu mai există nici o restricţie de plecare, numai că acuma nu mai sunt decât bătrâni și foarte puţini tineri. Bătrânii n‑au ce să facă acolo.

Acuma eu, dacă n‑aș lucra, din pensia mea n‑aș putea să trăiesc, căci cheltuielile casei te mănâncă. Un bătrân primește acolo pensie socială. Dacă merge un bătrân, ar trebui să aibă copiii acolo, să trăiască împreună cu ei, că din pensia aia socială nu știu dacă s‑ar descurca, că nici acolo nu zboară porumbeii.