(Ascultaţi muzică evreiască ?)Există muzică evreiască, da? noi aicea ascultăm când este o serbare. Avem copiii de la ?Talmud‑Tora?, care merg în fiecare duminică și care învaţă limba ebraică de la domnul rabin și cântă. Sunt vreo patruzeci în cor. Și nepoata mea, care are 21 de ani, merge. Vor fi acuma sărbătorile de toamnă, care se încheie cu Simhat Tora, ?Bucuria Torei?, bucuria Cărţii. Asta este frumoasă, puteţi să veniţi să asistaţi. Vine tot corul de copii, domnul Prim‑Rabin ţine o cuvântare și se merge în jurul sinagogii. Tora reprezintă sulurile sfinte. Avem Hanuca, ziua luminilor, ?Sărbătoarea luminilor?. Avem un sfeșnic cu șapte braţe și în fiecare zi se aprinde cu unu mai mult, până la opt zile, că atâta ţine. Nu întotdeauna cade însă la aceeași dată. Anul ăsta, probabil, o să fie mai devreme, pentru că și sărbătorile de toamnă sunt foarte devreme anul ăsta. Altădată și‑n octombrie erau.

Paștele ţine opt zile și de obicei primele zile coincid cu cel al catolicilor.

Toate sărbătorile românilor și tot ce există în religia românilor datează după religia noastră, după Vechiul Testament. Toate sărbă­torile există și la noi, numai altfel. La noi nu‑i iepuraș, nu e Înviere, noi nu credem în Christos, chiar dimpotrivă, dar celelalte sărbători există, și Rusalii și tot.

(Cum v‑aţi înţeles cu românii ?)N‑avem nici o problemă, cel puţin aicea în Banat. Nici cu ungurii, nici cu nemţii, aicea în Banat nimic n‑a fost. Bine, în timpul războiului au fost probleme cu nemţii, dar cu românii nu. Mulţi români au ascuns evrei și sunt mulţi evrei care și‑au lăsat averile spre păstrare și le‑au dat înapoi. În Banat n‑au fost pro­bleme. Cum a fost în Regat, nu știu, da? aicea n‑au fost probleme. [...]

(Regretaţi ceva în viaţă, ceva ce aţi vrut să faceţi și n‑aţi reușit ?)Regret numai că nu m‑am dus în Israel, atâta regret. Ăsta‑i regretul meu cel mare. Acuma dacă mai merg, numai tineri mai merg. Mulţi dintre copiii care sunt aicea la ?Talmud‑Tora? or să vrea să meargă, da? bătrânii ce să mai facă. Și clima... Este dificil să schimbi clima, căci este foarte cald și umed acolo. Eu de‑aia mă duc în octombrie, că mi‑e frică să nu prind căldurile alea mari.

(S‑au mai întors din evreii care au plecat ?)Cine s‑a dus definitiv nu s‑a mai întors.

(Ce semnificaţie are la evrei ruperea unei bucăţi din haină ?)Ăsta‑i semnul doliului. Când moare cineva în familie, atuncea se taie înăuntru sau se rupe o bucată din haina pe care o porţi, în tot timpul doliului,
o săptămână sau opt zile. Tradiţia spune că opt zile să nu ieși din casă, să umbli desculţ, să stai pe jos. În Israel doliul e alb la evrei, numai aicea, din cauza asimilării, că trăim aicea, se poartă negru, șase săptămâni. Noi nu purtăm un an doliu negru. Eu zic că în Israel este alb din cauză că negrul absoarbe căldura, iar în deșert e foarte cald. De exemplu, rabinul nostru tot anul poartă negru, dar la sărbătorile mari poartă halat alb și chipie albă. Totul e alb. La familiile creștine, catolice și anglicane, tot un an se poartă doliu. Practic, în Israel nici nu se poartă doliu, nici alb, nici negru. Mergi doar la înmormântare îmbrăcat în doliu și cu asta basta.