O dată cu recâștigarea libertăţii diversitatea a fost  redescoperită și revalorizată. Prima consecinţă a fost o repliere asupra lor înseși a diverselor comunităţi etnice, religioase sau de alt tip, fragilizate de presiunile constante exercitate asupra lor.O situaţie mai degrabă defavorabilă unei deschideri către ceilalţi, dar probabil trecătoare. Cred acest lucru pentru că în foarte multe dintre interviurile cu povestea vieţii pe care le-am înregistrat -  singură sau în echipă cu mai tinerii mei colaboratori de la Fundaţia ?A Treia Europă? -  cei care relatează experienţa lor de viaţă ? oameni în vîrstă în general -  evocă adesea contexte sau situaţii favorabile achiziţionării unor competenţe de ordin intercultural. Căsătoriile mixte, relaţiile de vecinătate, spaţiul educaţional sau profesional, practicile comerciale,  sărbătorile  sunt adesea invocate ca ocazii prielnice pentru  a transforma întâlnirea cu celălalt într-o experienţă benefică, îmbogăţitoare, valorizată pozitiv. Mai mult decât atât, acest orizont de valori, caracterizat prin aprecierea pozitivă a schimbului intercultural tinde să se constituie într-un reper fundamental al identităţii bănăţene. Imaginare sau reale, armonia și buna înţelegere cu celălalt, par a fi pentru oameni diferiţi etnic sau religios, aspecte esenţiale ale identităţii  regionale, văzute ca o prefigurare a ?bunului european?, cu care, în datele lui fundamentale, ?bunul bănăţean? ar fi foarte asemănător. Prin ce anume ? Prin chiar această competenţă de tip intercultural, achiziţionată în timp, care l-ar face diferit pe românul bănăţean de confraţii  lui din celelalte regiuni ale României. ?Trăitul printre naţionalităţi? ? cum se exprimă un interlocutor ? îl face pe românul din Banat să nu se considere ?un simplu român?. Nenumărate sunt faptele evocate în sprijinul unei astfel de imagini și chiar dacă ele nu ar avea nici un suport real - ceea ce nu e cazul ? această idee pare solid înrădăcinată în mentalitatea bănăţenilor și nu poate avea decât un efect pozitiv.

 Acest lucru e cu atât mai important cu cât, în mentalul colectiv, dar și în sfera politicilor culturale, se operează simultan cu două concepţii concurente despre identitate : una care o gândește în termeni de substanţă, ca ceva imuabil, ce trebuie mai degrabă prezervat în interiorul unor graniţe precise și una care o privește ca rezultat al interacţiunii cu celălalt, supusă negocierilor periodice și reconstruirilor conjuncturale. De felul în care e înfăţișată și descrisă frontierea identitară ca și statutul de unicitate sau pluralitate al identităţii depinde și felul în care e tratată problema interculturalităţii. Doar pornind de la aspecte revelate de cercetarea de teren și de exemple concrete, putem să aprecia corect suportul teoretic și cadrul de interpretare cu care operăm, optând pentru una sau alta dintre perspectivele conturate mai sus.

 Din acest punct de vedere, ar merita poate menţionate câteva lucruri pe care le-am remarcat în urma analizei interviurilor cu povestea vieţii înregistrate în Banat :

 1. Ca practică de teren, interviul de istorie orală presupune o interacţiune între cel intervievat și ascultător. E vorba de a pune în relaţie oameni din generaţii diferite, care ajung să împărtășească prin intermediul povestirii o experienţă de viaţă și de cunoaștere. In cazul cercetării noastre , fiind vorba de a studia comunităţi etnice faţă de care cei ce au făcut interviul erau pe poziţie de outsideri, practica interviului a însemnat prin ea însăși o formă de participare la un schimb intercultural, desfășurat ca o iniţiere de durată, ca un proces de negociere. Intâlnirea cu celălalt are loc în acest caz nu doar în limita strictă a interviului, care se derulează uneori pe durata mai multor zile sau săptămâni și implică adesea relaţii de durată și apropiere mult mai complexe decât simplul act de înregistrare a povestirii.

 2. Ca metodă specifică de prospectare a problematicii care ne interesează,  povestea vieţii prezintă avantajul de a radiografia identitatea sub aspectul ei dinamic, ca un proces în care se produc reconfigurări periodice și în care  rolul decisiv al interrelaţionării și interacţiunii este foarte vizibil ( cu cei din anturajul imediat, cu grupuri și cadre de referinţă ? reale sau simbolice - cu un orizont de norme și valori în funcţie de care evenimentele sunt (re)semnificate sau un proiect de viaţă capătă, retroactiv, un anume sens).