Tot în anii debuturilor mele timișorene a venit un fel de comandă de la ESPLA: să vedem ce se poate reedita, revalorifica. A sosit de la București Méliusz József. Ne-am întâlnit în casa lui Franyó Zoltán, cunoscutul traducător și ziarist. S-au distribuit autorii, iar mie mi-a revenit un scriitor, Markovits Rodion, care în 1927 a scos un roman de mare succes, tradus într-un timp relativ scurt în 14 limbi și devenit un best seller internaţional. Garnizoana din Siberia a fost recent reeditată în română la editura Dacia. Acest scriitor a fost și un ziarist deosebit de activ în perioada 1931-1948. Eu i-am adunat și selectat într-un volum lucrările de publicistică. Am revalorificat și alţi autori din perioada interbelică, editându-le opera, scriind despre ei.

(Cum aţi ajuns să cunoașteţi atât de bine orașul?) Evident, citind cam tot ce se putea citi, dar și datorită unei munci mai puţin obișnuite. S-a luat hotîrârea, în cadrul cencalului literar de limbă maghiară pe care îl frecventam, să fac un soi de ghidaj turistic prin oraș, ca să îi familiarizez pe studenţii veniţi aici din alte părţi cu Timișoara. M-am luat în serios, m-am documentat, am sistematizat tot materialul. După 1989, unul dintre foștii studenţi pe care îi ghidam prin oraș a ajuns redactor la emisiunea în limba maghiară de la radio și, amintindu-și de plimbările noastre, mi-a solicitat un serial, un ciclu de ?plimbări prin Timișoara?. Fac asta de 11 ani, săptămână de săptămână, în fiecare joi: 10 minute povestesc câte ceva despre orașul căruia îi spun deja ?al nostru?. Nu vorbesc numai despre clădirile interesante, ci iau pe rând, stradă cu stradă, piaţă cu piaţă, cartier de cartier; deci este o plimbare sistematică. Și nu am în vedere doar scriitorii, artiștii, intelectualii mai mult sau mai puţin celebri care au locuit pe o stradă sau alta, într-o casă sau alta, ci vorbesc și despre oamenii simpli. Citind colecţiile ziarelor mi-am dat seama că multe amănunte nu sunt deloc cunoscute sau sunt cunoscute puţin chiar și de către timișorenii mai informaţi, că se pot găsi astfel lucruri inedite care merită să fie readuse în atenţie. Și-atunci am început să public, în prima fază mai mult în presă, câteva episoade de istorie locală, biografii însoţite de documente inedite ale unor personalităţi ilustre ale culturii mondiale, care au avut contacte cu Timișoara, cu Banatul sau care au trecut pe aici.

(Aţi putea da câteva exemple?) Câteva sunt de mare notorietate. Înainte de a le reaminti, aș spune însă altceva. Aproape că nu există un clasic al literaturii și artei maghiare care să nu fi avut, într-un fel sau altul, contact cu Banatul. Fie ca s-au născut aici, fie că au strămoșii originari din Banat sau Timișoara, fie că au petrecut perioade mai scurte sau  mai lungi în această zonă. Interesant este însă faptul că nici unul nu s-a stabilit aici. Iată câteva exemple. Petöfi a fost înaintat la gradul de naior de către generalul Bem sub zidurile Timișoarei, Ady Endre are o scurtă perioadă timișoreană, Liszt a dat niște concerte de mare răsunet aici, tatăl lui József Attila, originar din Cerneteaz, s-a întors și a murit la Timișoara. Nu mai vorbesc despre cele două nume uriașe din istoria matematicii, respectiv a muzicii, Bólyai János și Bartók Béla, legaţi chiar profund de Timișoara și Banat. Lucrurile acestea sunt destul de cunoscute.