Tot în Iosefin a locuit și Berkeszi István, care a fost mulţi ani directorul Liceului real din Timișoara, actualul Liceu Lenau și în același timp directorul muzeului din Timișoara. A scris foarte multe cărţi de istorie locală, studii despre Timișoara și o monografie extrem de utilă consacrată presei timișorene, în care a trecut în revistă absolut toate publicaţiile, periodicele care au apărut până prin anii 20 în limba germană, română, maghiară, bulgară, sârbă. În Iosefin a locuit și urmașul lui Berkeszi la direcţiunea muzeului, Ioachim Miloia, dar și mulţi funcţionari ai primăriei orașului. Palatul Elite din Piaţa Mocioni (fosta Ștefan Furtună, fosta Küttl), la parterul căruia este acum restaurantul Sinaia, a fost construit din fondurile Primăriei, fapt pentru care mulţi funcţionari ai Primăriei au locuit acolo. Restaurantul Elite a fost pe vremuri un adevărat centru monden, social, cultural.

(Ce alte volume consacrate Timișoarei aţi tipărit?) Am mai realizat o monografie destul de vastă despre Biserica reformată din Timișoara, o alta despre Biserica romano-catolică Millenium din Fabric, iar zilele acestea a apărut o cărticică ilustrată cu 27 de imagini despre Biserica Notre Dame a cunoscutului ordin de călugăriţe. Ultima mea realizare este un album trilingv, în limbile maghiară, română și engleză, dedicat arhitectului Székely Lászlo, care a proiectat și realizat parte Timișoara modernă de la începutul secolului XX. Multe din clădirile de pe Corso, băile Neptun, Abatorul sunt proiectate de el.

(Aţi reușit să vă adaptaţi acestui oraș?) Până la urmă, da, dar destul de greu, deoarece este o altfel de lume. Dacă n-ai copilărit aici, dacă nu ţi-ai petrecut tinereţea aici este mai greu să stabilești legături. Totuși m-am atașat, cum se și vede, de oraș. Iar prieteni mi-am găsit suficient de mulţi și pentru că noi, ?veneticii?, ne găsim destul de repede. Adevărul este că aici oamenii sunt mai obișnuiţi cu diferenţa, cu acceptarea celui care vorbește o altă limbă, care are o altă credinţă. Lumea este mai amestecată, mai pestriţă și chiar în familiile de bănăţeni e o mixttură atât de mare, încât de multe ori nici nu știi pe cine ar trebui să jugnești cu o vorbă de ocară ţintită etnic, deoarece pot fi în aceeași familie și sârbi, și români, și maghiari, și germani. Aceasta cred că dă un caracter aparte orașului Timișoara. Cunoașterea unei culturi, a unei limbi în plus te face să ?te multiplici?.

Interviu realizat de Roxana Onică