Veteran al doilea razboi mondial, prizonier de razboi

Eu nu sunt nascut în Brasov, acum nu conteaza asta.

Nu conteaza unde v-ati nascut, toata povestea dumneavoastra conteaza!

M-am nascut in douazeci si cinci decembie o mie noua sute unsprezece, în comuna Valea Nucarilor, judetul Tulcea. Parintii sunt decedati, au fost oameni saraci… saraci. Eu, va spun, am fost, de mic, sî argat, sî cioban, sî vacar, si-am muncit sî cu ziua… în Tulcea s-a înfiintat o scoala de Arte si Meserii, în o mie noua sute douazeci si sapte… pentru prima data, venita de la Craiova. Si m-am înscris si io. Am intrat al doilea, dar sa va spun, cu media sase. Si-ala care a intrat primul a avut sase douascinci. Asa note se dadeau. Primul an, am fost premiant, cu media sapte douasunu. Tin mine, mda. Al doilea si al treilea an am fost cu media sase si ceva, am fost al treilea, al patrulea. În o mie noua sute treizeci, din cauza… crizei economice, sî pe atunci se cerea sa duci tot de acasa, parintii, fiind saraci, n-a avut ce sa-mi dea, sî n-am mai putut urma. Era de cinci ani, eu am facut numai trei. N-o, si-am luat din nou drumul asa zis al argatiei. În 1933 am fost plecat militar, când m-a recrutat, m-a si încorporat, pentru ca, pardon… eram sluga. Sî nu m-am putut duce, ca nu era, se facea recrutarea, sî dupa o luna, doua, trei încorporarea. Când m-a recrutat, m-a si încorporat la regimentul noua, Calarasi, Constanta.

Si cum v-au, cum v-au recrutat, de unde v-au luat?

Aaa, nu aaa, ne venea pa, sa te prezinti. [cred ca asta e cuvântul]

A, deci ca acum, venea scrisoarea acasa sa te prezinti?

Venea scrisoare, ca sa se prezinte, da, sigur, sa te prezinti. (exclamatie) Nu, nu te duceai tu. Sa te… M-am prezentat, si m-a si încorporat, si m-a dat la regimentul noua Calarasi. La regimentul noua Calarasi cele trei clase de arte si meserii, totusi m-a ajutat. M-a ajutat, ca pe timpu’ ala erau foarte multi care nu, nu stiau carte. Da. Soldati, care nu, nu stiau carte… Si-am intrat, am nimerit la un capitan grec, Constantin Nidedan, Dumnezeu sa-l ierte…

Constantin cum?

Constantin Nide-era grec-Nidedan.

Nidedan, da.

Sî am intrat… în scoala de caporali asa zis, ca ne faceau caporali, da’ ca de la caporal la sergent … faceai o scoala si dadeai examene.

Mai întâi ati intrat ca simplu soldat?

Cum. (întrebare)

La început, ati, v-ati dus acolo ca simplu soldat?

Ca simplu soldat, sigur ca da. (exclamatie) Simplu soldat, faceai instructie, sî din astia mai buni ne facea caporali, si pa urma astia îi baga într-o scoala de trei luni de zile, acolo în regiment, facea instructie cu ei, si pentru gradul de sergent. La gradul de sergent, întâmplarea a fost, când s-a dat examen, a venit un general. Da’ generalu’ n-a venit pentru … noi. Da’ colonelu’ când i-a dat raportu’, I-a spus ca e sunt sergentii la examen. Sî, acolo la examen a pus o problema cu, era asa zisa arma ze-be îi spunea.

Si ce era arma asta?

E o arma care arunca un proiectil peste cladiri. Peste cladiri. Sî la întrebarea asta care mi-a pus-o,  am raspuns cel mai bine. Nu m-a felicitat pe mine, sî întreaba, întreaba cine este comandantu’ elevului. Îmi spunea elev. Ala s-a prezentat cum se prezenta atuncea: „te felicit capitane. (exclamatie)” M-a trecut… si s-a terminat. Dupa o jumatat’ de ora, a adunat escadronul si mi-a facut cadou un ceas. Sincer va spun nu stiam ,nu, ma uitam la el: ma, da’ ce-s cu limbile astea, acele astea, ca nu, nu cunosteam. în fine, era un, un … d-asta care avea liceu’ asta, le spunea teteristi, faceau numa, asa le spunea teteristi.

De la ce?

Aa din cauza, care aveau liceul complet, sau aveau o, astia care aveau o facultate, faceau numa vreo sase luni armata. Asa: erau doua categorii: erau d-astia cu scoli profesionale, care eh. Si în fine, mi-a aratat ala…A trecut si m-a trimis la scoala de subofiteri de cavaleri la Sibiu.

Asta în ce an s-a întâmplat?

În o mie noua sute treizeci si patru, treizeci si cinci am facut eu…

Asa mult ati stat în armata?

Da.

Din cât, în ce an ati început armata?

Pai da militar toata viata am fost, toata viata am fost.

Deci ati ramas în armata…

În armata am ramas.

Câti, câti ani se faceau in mod normal armata?

Cât, cât aaa. Pai armata se facea un an si opt luni. Ei îi spunea doi ani. Daca te lua primavara, sî al doilea an toamna te dadea înapoi.

Si dupa astia doi ani dumneavoastra ati ramas mai departe?

Aaa dupa doi ani m-am dus la scoala de subofiteri de cavalerie Sibiu. Acolo am facut scoala, si m-a dat înapoi la noua Calarasi. Tot la noua Calarasi m-am dus, si m-am dus la , tot la escadronul de unde am plecat, la acelasi capitan. Acolo, pe timpu’ ala aaa soldatii lucrau la câmp, la mosieri. Si era un mosier Frangopol. Sî dupa ce-a lucrat acolea, nu le dadea mâncare, nu stiu ce. Aaa desi capitanu’ era fiu de gereral, Constantin Nidedan, care-am spus, avea chiar si o mosie, era foarte legat de fii de tarani. Aaa domnisoara, cred ca stia sî câte gaini au. Zilnic statea cu un soldat, doi de vorba, si-l întreba cum o duce, cum face, cum drege, cum e-acasa. Da. Si asta. M-am dus la ea. Acolo-s… Pentru cai se aduna paie aaa…

Fân

Lucerna si d-astea. Si-am fost io de rând sa ma duc. Eh. (exclamatie) Calare pe un cal, cu furgoane, c-asa le spunea la cele mai mari carute, si m-am dus dupa fân. Acolo când m-am dus, Frangopol, a mers cu mine la sirele de paie, si mi-a aratat: „”iei d-aici.” Acolo când am bagat furca în paie, acolo, toate erau mucegaite. Da. am venit, nu era, era vreo opt kilometri, am venit, am lasat furgoanele acolo, am venit cu… calare… ma rog, asta. Si acolo am dat de, venise la noi, e în istorie generalu’, a fost pa urma Cornea. A condus el în razboi sî îî l-a declarat criminal de razboi. Si i-am dat raport, da’ în momentu’ ala vine si Frangopol. Ala, mosieru’. Si-a intrat . Sî Cornea îi spune: zice „dom’le, pai da’ uite, ce…” „Pai da’ nu dom’le, ca subofiteru’, ca eram subofiter, subofiteru’ e-acolo.” „Cum subofiteru’ e-acolo.(întrebare) Uite-l.” Eram în sala de asteptare. „Subofiteru’ este aici.” Vine unu’, iese, c-a aparut si capitanu’. Zice „ce-i cu tine. (întrebare)” Eu zic: „uitati-va ce s-a întâmplat”. Ala a-nceput sa-njure, sî în monentu’ ala când a iesit Frangopol pa tt, asta a-nceput sa-l bata cu cravasa. Capitanu’ pe Frangopol. Ei, l-a judecat pa urma consiliu’ de onoare cum era atunci, a ramas bun în grad si l-a mutat la Cislau.

Pe, pe capitan?

Pe capitan.

Si cu mosieru’ ce s-a întâmplat?

E mosieru’, pai mosieru’ l-a dat în judecata pe? Mosieru’ venea acolo ca la el acasa. De-acolo nu stiu ce s-a ivit asa, probabil vreun alt post totusi considerat apreciat, ca la centru’ de instructie al cavaleriei Sibiu, acolo erau asa zisii ofiteri, subofiteri, mai ales ofiterii erau numa fii de asta… Si am fost chemat la centru’ de cavalerie. La centru’ de cavalerie erau acolo escadroane d-astea de specialitati: de telefonie, de telegrafie, erau tanchete, erau si escadroane de lupta, nu stiu ce, care le împartea. Eh, a venit razboiu’, am fost dat la divizia întâi cavalerie din… divizia întâi cavalerie. Am plecat pa front.

Unde?

La rusi. Am plecat pa front chiar în ziua când s-a declarat razboiu’. Am plecat de-acolo. De-asa razboiu’ a-nceput. Noi când am ajuns, de-asa frontu’ trecuse de?Nistru’. Si-am început, divizia întâia cavalerie a intrat în lupta, pâna la Odessa am dat sapte atacuri da. Si-n octombrie, uite, în paispreze sau în douazeci, nu stiu, a cazut Odessa.

Si-ati fost acolo la lupta?

Aaa la lupta. Si ne-a dus într-un orasel, un orasel, era aproape… Berezovka îi spunea, unde lua pe evrei si-i ducea, ca acolo era si un lagar de tranzit, si de-acolo din lagaru’ de tranzit îi ducea mai departe. Sî am stat o perioada acolo. Dupa aceea, a venit, eram pentru a apara coasta, sa nu debarce rusii în spatele frontului. Si de-acolo ne-a luat si ne-a dus. Ne-a dus pe front.

Unde?

În continuare, ca frontu’, frontu’ înainta.

Înainta în Rusia?

Nu, pai la rusi, ca frontu’. La rusi. (exclamatie) Ne-a bagat în Caucaz. Da’ ne-a dus, nu ne-a dus pâna la, la linia de lupta, si-am primit ordin, si ne-a luat înapoi, si ne-a dus la Don.

În partea cealalta…

În partea cealalta. La Don. Era divizia întâia cavalerie, a fost chiar în flancu’ stâng al armatei germane, armata aaa sasea, condusa de generalu’ Paulus, sî noi eram chiar în flancu’ stâng. Iar în flancu’ drept era divizia a douazecea infanterie. Si de la noi era armata ro… în nouasprezece noiembrie dimineata, rusii ne-a atacat. Ne-a atacat…

Stiati, ati aflat din-nainte de atac, sau a fost neprevazut?

Aaa se vedea ca nu stia, ca e imposibil, ca daca s-ar stii… este imposibil. Dar totusi se vedea ca ceva ceva va fi. Ca-ncepuse aviatia, nu stiu ce. Norocu’ nostru care-a fost domnisoara. (întrebare) A fost norocu’ ca în ziua când ne-a atacat a fost ceata. Rusii n-a putut folosi si aviatia. Dar a folosit, îmi pare parca rau sa spun, sa fiu al naibii daca am vazut tanc, la noi. (exclamatie) Ori ei, numai zona unde eram eu ne-a atacat cu douazeci de tancuri. Sî plus ca, în, în câteva ore n-am mai… tunurile noastre erau trase de cai. Caii erau dusi în spate pentru iernat. Sigur, credea ca acolo vom ierna. S-a ramas tunuri toate, s-a tras ce s-a tras cu tunurile, daca n-ai avut cu ce sa le iei, a ramas si tunuri la rusi si ne-a încercuit. Divizia întâia cavalerie si a douazecea infanterie am ramas încercuiti. Am ramas încercuiti. Încercuirea s-a produs ca ei au atacat si de la sud de Stalingrad, si de la nord de Stalingrad. Prima data la nord de Stalingrad, si a doua zi la sud. În douazeci si doi noiembrie s-a produs jonctiunea, asa se numeste, s-a întâlnit armatele.

Da.

Si noi eram încercuiti.

Si cu dumneavoastra ce s-a întâmplat?

Si-am luptat în încercuirea pâna în ziua de doi februarie… patrustrei.

Si cum ati rezistat atâta?

Daca, daca va spun, toata perioada asta pe câmp. (exclamatie) La adaposturi era zapada. Nu, m-am. Absolut pe câmp. Zapada.

Si unde locuiati?

Unde sa locuiesc. (întrebare) Pe câmp. (exclamatie)

Si dormeati pe câmp?

Acolo. (exclamatie)

Si cu ce va hraneati?

Pai am, am devenit canibali. Daca va spun câta carne de om am mâncat. (exclamatie) Am devenit canibali. Când ne-a luat rusii, si-atuncea înca ne-a mai tinut pe niste veroage asa se numesc, erau între doua pante, cum sa zic, se numesc veroage acolo… Acolo ne mai dadea ei niste biscuiti?

V-au dus, au facut un fel de lagar?

Pai da trei ani am stat în lagar. Ca de-acolo. Pai asta vreau sa va spun: si ne-a tinut acolo pentru ca trenurile, calea ferata era stricata, am stat pe veroaga acolo am asta pâna în cincisprezece, saisprezece martie. În saisprezece martie ne-a dus, ne-a îmbarcat, si-am trecut pe la Saradoc, acolo mai era portu’ care… si ne-a dus în Asia centala, în Uzbekistan. Acolo am stat trei ani prizonier. În patruzeci si sase, în ianuarie, am venit în tara.

Cum a fost în lagar? Povestiti-mi putin cum era viata dumneavoastra acolo!

Sa va spun sincer, nu sareai gardu’. Însa era de exempul lagaru’ era încercuit cu doua rânduri de garduri de sârma. Da’ bine, sârma pusa asa, este imposibil. Între garduri era aa pamântu’ arat, greblat, sî si-o pisica daca trecea o vedea. Si era santinela. Între doua santinele avea câine. Câine pe sârma. Era, nu, nu n-aveai cum sa fugi. Daca unu’ singur a fugit, un italian, ca în lagaru’ ala erau români, italieni sî nemti. Ei, un singur italian a fugit, da’ nu din lagar, de la câmp. Când ne ducea la câmp. Da l-a prins si l-a… L-a gasit cu câinii într-o, într-un tub din asta de… pod, sau nu stiu ce voiau sa faca ei, ca el vroia sa fuga la, la Nistru.

Si ce i-au facut?

L-au judecat, si l-au condamnat.

Si cum va întelegeati acolo cu nemtii, cu italienii?

Pai , ai doamna, pai si rusii se uitau la noi, jumatate româneste si nemteste, erau babilonieni. (exclamatie-râde) Dormitoarele le aveam separate.

A, românii cu românii…

Pentru ca românii aveau doua… ca ce se întâmplase: acolo und’ ne-a dus aa, und’ ne-a dus ultima data, ca putin asa. Când ne-a dus ac… ne-a dus la în Uzbekistan, ne-a dus la o gara, sî în vagonu’ asta intrai, te dezbracai complet, gol, în vagonu’ astalalt intrai si faceai baie, si în celalalt îti aducea haine dezinfectate, ca era plin de paduchi. Când stateai cu fata în sus în vagon aveai parerea ca e o ploaie d-aia mocaneasca.

A, asa curgea apa?

Ce apa. (întrebare) Paduchi. (exclamatie)

Aoleo!

Paduchi, ce apa. (exclamatie) Sî în vagonu’ celalalt ne ducea, aaa de. Sî am avut translatoare o farmacista evreica, da’ tare de treaba. Era la vreo 40 de ani, avea, o femeie de treaba. Sî ne-a oprit acolo pa români ca sa ducem haine, ca veneau mereu. Am carat morti. (exclamatie) Facea o groapa cât camera asta, ca ajungea trenu’ acolo, când îi dadea jos jumatate erau vii, jumatate morti. Sî în groapa aia, îi astupa… Acolo, ce se întâmpla. (întrebare) Rusu’ facea cantina. Noi duceam haine la dezinfectat, triam acolo, le duceam la aia care veneau de faceau baie. Dar la o distanta asa, sa zic cât în blocu’ ala, era o pompa de apa, si-acolo erau ozbegi, saracie. (exclamatie) Sî ozbegii aia acolo, na…

Ozbegi?

Ozbegi, ozbegi.

Ce sunt aia?

Aaa musulmani. Pai uzbekistani. Si-acolo, ce se întâmpla. (întrebare) Acolo, la pompa de apa, santinela rusa îsi lua simbria, cum sa zic. (râde) Iar noi, iata, sî ne duceam cu galeata. Cu galeata, si ozbegu’ spunea ca-i trebuie o haina, ca-i trebuie o camasa, ca-i trebuie. Ca nu era o evidenta. Nu era o evidenta. Si trecea. Mai, rusu’ mai spunea, da’ câta apa beti, si d-astea. Da’ de unde, el stia ca nu, ca nu, nu ducea. Ducea si un borcanel cu smântâna, iaurt ceva, ca aveau acolo niste oi asa mari, cu coada asa lata. Avea o oaie doua, era saracie. Ce (întrebare) Ei da’, pân’ la urma când, asa. Si c-ajunge asa, eu eram cu un soldat acuma de servici. Si ala îmi spune: zice dom’le, zice un rus, ne da o gamela de tuica, da’ zice sa-i dam o pereche de cizme. Era cizme multe. Si io, daca eram de la cavalerie, imediat: da’ ce numar a spus. (întrebare) Zice patrusdoi. Zic ma duc sa ma uit. Da’ oi n-am va… l-am vazut cu gamela, da’ nu stiam ca-i, ca de asta-i daduse tuica. Sî zice,aaa zice da-i. „Pai mai, astia-s buni. (întrebare) Unde-i rusu’. (întrebare)” Rusu’ era dincolo de vagoane. Pe sub vagon i-am aruncat cizmele. Sî noi cu tuica aia, santinela zice:” hareti botai.(întrebare)” Fierbinte-i apa.(întrebare) Fierbinte pe naiba, ca-i tuica ma gândeam. Si ne-a îmbatat. (râde) Ne-am îmbatat, si ne-am dus si ne-am culcat, si aia, au venit dezbacati în vagon, si n-avea cine sa le duca haine. Pân’ la urma, ofiteru’, probabil ca-i era o frica domnisoara. Nu, nu se bagau. Ofiteru’, ce s-a întâmplat. (întrebare) El, zice, eu ma fac ca nu vad, aranjeaza tu cu ala care cu cizmele. Ofiteru’ si-a dat seama ca aa suntem beti. I-a sculat pe altii. Ne-a dus de-acol’, ne-a dus, daca ne-am înbolnavit de tifos. (exclamatie) Bolnavi de tifos ne-a dus într-un lagar prima data, unde erau bordeie, si saltele, saltele suprapuse numa’ de bumbac. Acolo, patria bumbacului. Stateau sirurile de bumbac cum stau blocurile la Steagu Rosu. N-aveau cu ce, bumbac era. (exclamatie) Ce se întâmpla. (întrebare) Acolo, toti am ologit. (exclamatie) Ologi. (exclamatie) Mergeam pe brânci. Ieseam dimineata la soare…

Da’ nu va acordau îngijiri medicale deloc?

Nu prea, nu ca nu… va povestesc eu, eu cum s-a? cum am scapat. Si ieseam la, la… la un moment dat cum ma uitam asa, am vazut ca vin doua camioane. Sî din camioane sareau numa’ tineri. Da’ ce, erau studenti. Studenti de medicina. Si i-a împartit toti. Si a venit si la mine unu’. Român, da. „Voce e, paduchi ai. (întrebare)” „Nu stiu.” M-a cautat el, nu stiu, o fi gasit, n-o fi gasit, oricât, m-a curatit. Zice, mi-arata el soarele, ca mâine vine iar aicea, si-o sa-ti aduc niste medicamente. Eh, am vazut io soarele, s-a dus. La un moment dat vad ca mareste, unu’ Alexanru, Alexandru. Zic:da. Ei, mi-a dat trei pastile. Sincer sa fiu mici, ca lintea. Asa mici, si mi-a spus el cum sa le iau. Dupa vreo doua zile, vad ca ma simt mai bine, ca noaptea faceau de servici, si îi auzea cum erau bordeiele alea, îi auzeai cum veneau: „compotu’, compotu’. (exclamatie)” Ne dadea mult compot. Era compot facut din fructe d-astea uscate, si pa urma le punea la fiert, ceva zahar. „Compotu’, compotu’. (exclamatie)” Ei, unii mai veneau ei, ala care, si lua gamele si punea compot. Daca iesea cineva din bordie bine, daca… ei, am început sa ies. La un moment dat când îi auzem ca face, scoteam toate gamelele. Scoteam toate gamelele afara, aia puneau compot în ele, si pa urma bagau, unii beau, unii ba. Atunci m-am refacut.

Si au scapat multi, sau …

Eh, ac… dupa ce ne-au bagat acolo în lagar, nu, nu. Unu’ singur a murit, si unu’ a fost împuscat, ca nu a respectat. Ca era exact ca la fotbal. Daca portaru’, ati vazut, prinde mingea dincolo de lina alba, îi da cartonasu’ rosu’. El da’, si ne… Comandantu’ ne facea atenti: „sa nu depasiti linia alba ca va înpusca.” Si-ala a tras. Sî l-a împuscat. Si unu a murit, pai de ce a murit.(întrebare) Pai italienii astia cu broastele lor. (exclamatie) A mâncat o broasca din aia… otravitoare. Si rusii, daca el spune de la început, nu de întâm… da’ el n-a mai spus. Dar bine. A trecut o perioada. Asa, dupa ce m-am refacut un pic, asa… domnisoara, niciodata n-am vorbit cu comandantul lagarului. (exclamatie) M-am dus ca era bucataria mai aproape acolo. Acolo mai dadeai lemne, nu stiu ce, si mâncare ramânea, ca daca era asta, si mai ne dadea sa mancam. Daca io ma duceam sî la zece metri sî stateam culcat pe iarba acolo, nu era nimica, ca el umbla asa, calare. N-avea interes la nimeni. (exclamatie) Ce-ti trebuie Alexandrule.( întrebare) Zic da, am ramas încremenit… „Ce cauti aici. (întrebare)” Am tacut. M-a lasat pe mine si le-a luat pe rusoaice, care erau bucatarese. „Ce cauta aici când îi bolnav de tifos. (întrebare)” Asta era motivul: ce cauta acolo, ca el îi bolnav de tifos, de exantematic… Aoleo. (exclamatie) Asa de rau mi-a parut, ca acuma daca ma mai duceam sa, ma alunga. (exclamatie) M-a alungat de-acolo, m-am dus, am stat… A mai trecut… mi-aduc aminte ca era în treisprezece mai. Eu am vazut, doua camioane au intrat goale. Aduna lagaru’, sî începe, prima data, cu Alexandru-i numele meu de familie, Alexandru, si în fine, vreo treizeci- patruzeci de insi: ” pe voi va ducem într-un sanatoriu, c-ati fost bolnavi de tifos, pentru refacere.” Eu sincer sa fiu, ma întrebam: de ce ma duci acuma dom’le. (întrebare) De-asa ma simteam bine. De ce nu m-ai dus când eram bolnav.(întrebare) Ma duci acuma. (întrebare) Traiam asa cu impresia ca ne duce, ne împusca. Ca alte solutii nu. Ce. (întrebare) Uite si ne aduce chiar la gara de unde venisem. Acolo ne-a îmbarcat, am mers vreo … o zi si-o noapte, ca-s distante mari. E mare Rusia asta fir-ar al naibii. (exclamatie) Si-acolo când am ajuns, ne-a dat jos noaptea, din vagoanele astea de animale, cum sa zic… ne-a urcat iara în niste masini, am ajuns în oras, era un oras cu multa verdeata, asa cu copaci mici, sî case. Pe un zid am vazut un rusnac santinela, acolo la poarta, am intrat în curte, cred ca era locuinta la vreun mosier. Era asa case asa cu camere mai multe.

Orasul cum se numea?

Ne-a bagat în camere. Sincer sa va spun, atuncea parca ne-am linistit. Ne-au dezbracat goi goluti, sa fi vazut rusoaicele, sanitarele alea cum ne freca pe spate, barbieriti peste tot, absolut peste tot.(excalmatit) Sî sub subtiori. Peste tot. (exclamatie) Ne-a barbierit, ne-a bagat acolo, ne-a bagat într-o camera iara, fara paturi, tot saltele suprapuse. Au niste cearceafuri din astea, cum sa spun, apretate asa, ca sa dea naiba cearceafurile alea, tot îl trageai când într-o parte, când în alta. Eh, a început si dupa aia, unu’ ca mi-e foame. ” Va dam, va dam si mâncare.” Am stat acolo sase saptamâni.

Si orasul cum se numea?

Aaa, cred ca Cocant. Cocant, … orasu’ Cocant. Sî, dupa sase saptamani, în fiecare zi venea medicul si facea asa… ne duce sa ne barbiereasca. Aveam acolo frizer, pai ce sa facem, zic las’ ca noi ne uitam pe geam, ca vedeam pe doctor când pleaca. Venea doctoru’, era un doctor batrân, da’ de treaba. Asta… când îl vedeam ca pleaca, zic venim mâine si ne… Bun, trece sase saptamâni, dar cu mine mai era unu’ din judetu’ Tulcea, dintr-un sat Telita, bulgar, stia bine ruseste. Si îi spune la doctor ca el ramâne singur, si daca s-ar putea sa mai ma amâie, si nu stiu ce. Ca sa va spun ca parca peste tot am avut un organism asa aaa orice medicament si-a facut efectu’. Ca si-acum, la anii astia. Pai da, si rusoaica ma cheama si: ” nu Alexandru, nu mai te duce în lagaru’ de unde ai venit, te duce într-un lagar bun .” Si adevaru’ e ca asa a fost. Eh, ca n-am zis, ca daca toata viata am fost militar disciplinat, nu stiu. Ne-a dus într-un lagar, în lagaru’ ala care ne-a dus era un lagar de… pentru copiii astia cum îs pe la noi vagabonzi din astia probabil. Era da, avea si un bazin de înot, avea o uzina asa de filtrat apa…

Un fel de scoala de corectie?

Da, un fel de scoala de corectie îi spunea de fapt. Ei acolo daca ne-a dus, ne-a bagat asa zis carantina, unde am stat douasuna de zile. Dupa aceea am început la munca. La munca, si-a înfiintat o brigada de spalat rufe, în care m-am înscris si eu. Si-aveam, spalam rufe, era norma, daca erau cearceafuri 25 de cearceafuri era norma. Daca erau camasi, tot 25, daca erau fete de perne 50. Aa atâta era norma. Si tin minte si norma de sapun: era 33 de grame, nu 30, nu 35, 33 de grame de sapun la kilogramul de rufe. Si mi se pare, parca patru camasi intra la unu’. Dar ce faceam. (întrebare) frecam noi la soare, nu stiu ce, mai, mai faceam si un pic de comert cu astea. Si la un moment dat, aaa rusii nu, era baia si spalatoria era separata de lagar. La vreo doua sute de metri. Nu stiu ce-o facut-o acolo. Sî, trei spala…, probabil rusoaicele care erau fugite, sî rromi din astia, nu aveau conditii. Mai ales, nu puteau sa vina acolo unde erau toti numai pizonieri, no. Si-a venit comandantul lagarului, unu’ care spala bine, sa spele. Din partu bai care era acolo, un evreu, zice Alexandru… îmi spune el: „uite Alexandru, tu nu te superi ca speli batiste, sa ma iertati, sutiene, chiloti, nu stiu ce, numa’ asta spunea.” E pe naiba. (exclamatie) Ca venea cu totul. (exclamatie) Venea una cu toate. Când venea, venea si cu pardesiul, si pe pardesiu cam o suta de grame de vodca. (râde) Da’ cred ca sefu’ baii stia. Sî imediat, nu ti-o lasa. În fata ei trebuia, ca sticla o lua înapoi. În fata ei. Daca-i spuneam hai las-o, nu, nu, nu, nu, ea nu ti-o lasa. în fata ei. (exclamatie)

Si trebuia sa o beti acolo pe loc?

Cum. (întrebare)

S-o beti acolo trebuia?

Aaa, absolut, în fata ei. (exclamatie) Luam tuica aia, si pa urma când ma duceam la spalat, era o, o, cum sa spun, o… vama lunga, sî eram la rând, sigur ca da. Aia, si daca eram la mijloc, aia din stânga, din dreapta, de multe ori: „mai tu, tu ai zile când esti nebun. (exclamatie)” Ca începea sa sara apa în toate partile dupa tuica aia bauta. (râde) „Tu ai zile când esti nebun.” … La un moment dat a venit un ordin sa … se organizeze pe batalioane, pe companii, aaa nemti care erau vreo trei mii si ceva, italieni, tot, noi eram o suta cinci zeci si patru de români care mai ramasesem din divizia unu cavalerie, care am fost încercuiti. A venit comandant, ofiteri nu erau. Ofiterii i-a dus în alta parte. Eram numa’ subofiteri si soldati. A pus un subofiter comandant, si nu i-a placut comandantului cum, cum merge. Si-a venit la mine, la acolo,asa: „ma Alexandru, te descurci, în sarcina. (întrebare)” Zic da. ” De ce nu ai luat comanda companiei. (întrebare)” Da’ zic, nu mi-ati spus nimic. Ca ei numeau, nu ne numeam noi. Zice : „nu-mi place. (exclamatie) O iei tu.” Tinea foarte mult la români. ” Sa iei comanda companiei.(exclamatie)” Bine. Am luat comanda companiei, a venit, m-a instalat, erau (nu înteleg cuvântul) … Stateam prizonieri. Ce puteam face. (întrebare) Hai sa cautam de treaba, si bine. Eh, acolo cum era. (întrebare) Ca se organiza treaba, nu mai ma scotea la câmp la munca. Da’ în schimb seara acolo, vegheam sa mearga în cutare loc, în altu’… Bine. Treaba mergea cum mergea. La un moment dat comandantu’ lagarului se duce naiba si face un contract cu un colhoz, la vreo cinci zeci de kilometri, colhoz mare. Ca acolo-s foarte multi duzi, si-avea crescatorie de viermi de matase. Sî nu putea, adica nici n-avea masini, le trebuia cosasi. Si face cu ala contract, mi se pare a luat si alimente, nu stiu ce, ca el vrea sa duca acolo trei sute de cosasi. Ca se gândea, din sapte mii de prizonieri, ce, n-o sa gaseasca trei sute de cosasi. (întrebare) … Si ne cheama. Ma cheama pe mine, cheama pe neamt, îl cheama si pe italian. Da. Eu, de-asa îl cunosteam. Zic :tovarasu’ capitan, capitan era. De vreo 70-80, sunt sigur. Îi cunosteam câtva. Da’ neamtu’ cu italianu’ se uitau unu’ la altu’: ce-o fi aia coasa. (întrebare) Ca daca ei erau, eh. Ala, ” va duceti, si mâne dimineata la ora opt sunteti prezenti.” Când m-am dus, le-am spus, aia a început: ” si eu stiu sa cosesc, si io stiu sa cosesc.” Io m-am dus cu o suta zece. Neamtu’ si italianu’, când am mers acolo, era unu’, da’ cred ca tot vreun neamt fugit de prin România pe-acolo pe la ei. Unu’ singur. Domnisoara, va spun, aveti cuvântul meu, s-a ridicat, sa îngalbenise, domnule. (exclamatie) Ce faci dom’le.(întrebare) Ca era în timp de razboi înca, era razboi. (exclamatie) Nu se terminase. Ne da ala în judecata dom’le. (exclamatie) Aveti cuvântu’ meu asa se misca el, da, da, da. Mda, am muncit, ce-o sa-i zic io… Apoi am plecat. Am plecat. N-a trecut nici o jumatate de ora, si ma cheama: „no Alexandru, zice, ai trecut misiunea. Te pregatesti, zice, îi duc de le fac cort acolo.”

Sa locuiasca acolo?

Da, la colhoz, acolo. Le-a facut cort acolo. Stiti c-a facut fata. (întrerbare)

Da?

Aia 110 aaa a facut fata pentru trei sute. (exclamatie) Când a terminat, a venit, i-a dus pe la magazia de echipament, tot echipament de-asta de… da’ sa aleaga ei de toate.

Si numa’ români au fost toti 110?

Absolut, pai da’ ala cu unu’ a’ lui. (exclamatie) Nu. Numa’ românii. Sî au facut fata. Era asa satisfacut a fost. (exclamatie) Sî, acuma ce… la sala de mese, avea sala de mese, mâncam cam 1800. Da’ se intra pas alergator. Acolo mergea pe banda, si pâinea, si mâncarea. Da’ n-aveai voie. Bucata asta de pâine care mergea asa trebuia sa mearga… la loc. Aaa fiecare la rând. (exclamatie) La ei dimineata se manânca cum mâncam noi la douasprezece. Dimineata la ei e mâncarea. La douasprezece o mâncarea usoara si seara ne mai dadea câte un compot, ceai cu un pic de unt cu pâine, asa cum era, era cântaru’. Românii nu se ducea. Da’ neamtu’ se ducea acolo la cântar sa vada daca-i 200 de grame de pâine. Eh, bine. Da’ ce sa spun, românu’-i cum românu’. Pai da, pâinea pân’ ajungea la ala el i-o lua si-o mânca. Cu ce avea, gol, nu stiu ce. Neamtu’, în schimb, el lua ceaiu’, pâinea… untu’ ala sau gemu’ ala care îl întindea pa pâine, si când pleca, iesea afara, când iesea din sala de mese, când iesea, românii i-o lua din mâna, si din trei muscaturi îi mânca pâinea. Sî a doua zi sau chair atunci, iesea la raport la comandant, ca românii au luat pâinea, nu stiu ce. Ma chema comandantu’: „no Alexandru te bag la carcera, te bag la”, da’ nu ma baga. Mereu m-a amenintat, da’ eu fara sa ma tulbur, nu mi-a dat prin cap ca, dupa o zi, dupa, da’ trecuse vreo zece zile, când toata ziua doar ca : „te bag la carcera, te bag la” … Ce naiba ma. (exclamatie) Daca ei îs niste fraieri, începea sa înjure, ca datorita lor suntem noi, ca… Ce puteai sa le faci. (întrebare) ce dracu’, ma zic, ma, da’ dati-o dracu’ ca uite ma, iara m-a chemat, iara (exclamatie)… într-o zi, zic tovarase capitan, da’ de ce nu mânca în sala de mese, nu stiu. Pai da’ se uita la mine: „cum nu mânca în sala de mese.(întrebare)” „Pai da asta nu se întâmpla în sala de mese.” ” Cum ma. (întrebare)” ” Pai stau afara. (exclamatie)” A ramas… ” Pai de ce nu mi-ai spus pâna acuma. (întrebare)” … Am tacut din gura. Ce era sa mai spun. (exclamatie) N-a trecut 10 minute si a adunat lagaru’. Aveti cuvântu’ meu de onoare, nu stiu daca a spus 10 cuvinte. ” Va plângeti ca nu va ajunge mâncarea, nu stiu ce, da’ de ce nu mâncati în sala de mese. (întrebare, exclamatie) De acum în colo daca nu mâncati în sala de mese, la mine n-aveti ce cauta la raport. (exclamatie) Ca v-a luat românii pâinea…” Da’ de unde, ca o bagau prin sân, o ascundea si… A trecut si chestia asta. (excalmatie) La bucatarie, la brutarie, la magazia de alimente, erau rusi. Si probabil ca datorita razboiului, ca sa ia d-aia mai tineri, si astia sa se duca si astia sa faca treaba pe-acolo, sa fie înlocuiti cu prizonieri. Ne cheama iara comandantul lagarului pe toti trei, si spune, prima data la mine: ” no Alexandru, sa-mi numesti 10 români la bucatarie, 4 la brutarie, 4 la magazia de alimente, vreo 8 la magazia de echipam