Din prea multa dragoste

Monumentul a fost definitivat la 15 octombrie, iar în ziua de 18 a avut loc inaugurarea oficiala. La eveniment a participat, ca delegat al guvernului maghiar, ministrul de interne, Perczel Dezsö. Un eveniment ilar s-a petrecut la coborârea de pe Tâmpa a participantilor la inaugurarea monumentului. In oras, s-au întâlnit cu o "cavalcada de 80 de juni albi si curcani români brasoveni, îmbracati în costumele lor frumoase", urmati de o lunga coloana de trasuri, pline cu români. Acestia îl întâmpinau pe noul preot al bisericii Sf. Nicolae din Schei, dr. V. Saftu. Insa "oaspetii milenari au privit cu surprindere, zicând ca alaiul este în cinstea ministrului de interne?".

Ridicarea monumentului si festivitatile nu au fost bine primite în oras de catre sasi si români. Trebuie precizat ca sasii aveau doua "aripi" politice, una conservatoare (negrii) si alta liberala (verzii). Acestia din urma s-au opus ridicarii monumentului si nici nu au participat la dezvelirea statuii. Ziarul Budapesti Hirlap, reflectând punctul de vedere maghiar, consemna: "numai câtiva sasi salbatici au stat deoparte". Ziarul Kolozsvár scria, la rândul sau: "Ca românii au lipsit de la sarbatori, pentru aceea ei sa raspunda. S-au separat; ba din incidentul instalarii noului preot român brasovean, fixata pentru aceeasi zi, s-a încercat sa se aranjeze chiar si o contrademonstratie?"

Cu ironie, Sextil Puscariu remarca: "[Árpád], desigur, nici nu stia de existenta acestui încântator colt de tara. Din punct de vedere artistic, nu mi se pare fericita ideea de a pune într-un vârf de munte o coloana înalta? dar ea e destul de caracteristica pentru sentimentele care stapâneau autoritatile vremii." Intr-o perioada a trairilor nationale radicale, monumentul a devenit repede un simbol: fie al puterii unei natiuni, fie al unei politici detestate de multi si tinta unor atacuri, în spiritul vremii.

O prima actiune pe care am identificat-o împotriva monumentului s-a produs din prea multa? dragoste. La 1899, o asociatie de industriasi maghiari au depus flori la monument. Un îndraznet s-a catarat pâna sus si a pus un buchet de flori pe sârma ce servea de paratrasnet. Aceasta s-a îndoit pâna sub nivelul de sus al statuii, expunând astfel monumentul eventualelor trasnete.

In primavara anului 1901, cineva a? împuscat statuia, mai precis pana de soim de pe caciula statuii monumentului. S-au gasit urmele de gloante, dar autorul nu a putut fi identificat.

Cel mai serios atentat s-a produs, dupa datele noastre, în 1913. Sâmbata, 27 septembrie 1913, la ora 6 dupa-amiaza, "s-a auzit pretutindeni în Brasov, cu deosebire în partile Scheiului, o puternica detunatura pricinuita de o explozie, care a pus în miscare geamurile si obiectele din casele oamenilor". Albert Frigyes, comandantul adjunct al politiei, a trimis o patrula pe Tâmpa sa cerceteze cauzele exploziei. Ajunsa sus la ora 20.00, patrula a constatat ca "soclul statuii lui Árpád si îngraditura de fier stateau în fata lor distruse prin explozie". Date fiind dimensiunile monumentului, "atentatul a fost savârsit cu o dinamita care a fost asezata cu ajutorul unei prajini la o înaltime de 6,5 m pe soclul de piatra, pe care se înalta figura lui Árpád. De-a lungul acestei prajini a fost legat un fitil condus de pe pamânt pâna la bucata de dinamita care a facut explozie". Explozia nu a afectat statuia, în schimb a spart o parte a soclului. Despre faptasi nu se stia nimic sigur. In schimb, ziarul Brassoi Lapok sustinea ca "abia sufera îndoiala faptul ca scandalosul atentat a fost savârsit de români". In ciuda sperantelor Gazetei Transilvaniei ca politia îi va prinde în scurt timp pe atentatori, care "tulbura linistea acestui oras aruncând samânta urii", nu s-a putut afla nimic despre identitatea faptasilor.