Îmi aduc aminte când am lucrat vara la bunicul meu, că la 4 dimineaţa când auzeau o căruţă, nevasta spunea: "Hans, du-te la geam și vezi cine merge!" Se uitau și ziceau: "Sus, sus, să nu fim ultimii!"?și ne sculam la patru jumătate, iar când începea să se lumineze eram deja în câmp afară.

            Asta era gospodăria pe vremuri, dar în timpul colectivizării n-a fost așa, ci se lucra cu tractorul, cu mașini și era mai ușor.

Niciodată însă nu poţi să satisfaci pe toţi oamenii, fiindcă nu le poţi da la toţi, și de aceea, din agricultor, omul a devenit muncitor industrial, fiindcă n-a mai avut de ce să muncească la câmp, căci tractorul i-a luat partea lui de lucru, la fel și mașina de semănat, cu care ai semănat în trei zile.

Era însă imposibil să dai la toţi.

            Oamenii primeau pe zi de lucru, însă nu bani. Cineva avea de exemplu atâtea zile de lucru, iar pe o zi de lucru se dădeau de exemplu 2 kg. de grâu.

În gospodăria agricolă de stat (G.A.S) se socotea în hantru, care era o unitate de măsură. De exemplu, dacă mergea un tractor și lucra atâtea hectare, se socotea în hantru, sau dacă făcea norma unei mașini de semănat, tot în unitatea de hantru se socotea și pentru câţi hantri făcea tractoristul sau mecanicul care lucra, primea bani, iar în gospodăriile colective se lucra pe zi de muncă.

Acolo, de exemplu, care lucra în legumicultură, în cultura mare - grâu, secară, ovăz, orz, tot în zi de muncă, la fel și în zootehnie, unde, dacă ai avut atâtea zile îţi dădea atâtea kilograme de grâu, atâţia litri de lapte.

            Din recolta totală se împărţea, se făcea totalul zilei de muncă și-ţi zicea cât trebuie să predai statului. De exemplu ai recoltat 1000 de kg, din care trebuie să dai statului 70%, iar 30% cât rămânea se împărţea oamenilor.

Pentru o zi de muncă reveneau atunci 2 kg de grâu, 3 kg de porumb, de orz, jumătate de kg de fasole, vin etc. Câte zile de lucru aveai, se împărţea și atâta primeai.

            La început oamenii primeau foarte mult. Erau unii care au luat de trei ori mai mult decât au recoltat înainte, fiindcă era o gospodărie întreagă.

Când s-a văzut că se duce atâta, s-a dat la stat un procent mai mare și mai mic la oameni.

Până la urmă n-au mai avut nici atâtea cât le trebuia sau strictul necesar și de aceea au dărâmat gospodăriile colective, pentru că au început oamenii să fure.

De exemplu, am avut un prieten foarte bun la Izvin (comună nu departe de Recaș) și într-o zi îl întreb: "Ce faci măi Lae?" "Fur, zise el. Fur, așa cum îţi spun. Știi cum?!? Nevastă-mea ia budigăii ăia mari, ia cucuruzul, îl desface și pune 4-5 kg pe ea și se duce acasă. Vine înapoi și i-a din nou, apoi iar se mai duce acasă?și-așa furăm".