La Iași, în timpul războiului. 1916-1917. Însemnările unui pictor refugiat

Inginerul Fratostițeanu îmi povestește un fapt foarte caracteristic petrecut cu salvatorii noștri. Prefectul de Botoșani a telegrafiat  guvernului să ne trimită imediat trupe serioase de apărare contra rușilor, cari în număr de mai bine de 12.000 se pregătesc să dea un atac… fabricei de spirt. Se vede că măsura de apărare luată sau trupele trimise nefiind considerate ca îndestulătoare, a doua zi prefectul trimite o nouă telegramă „comme un vrai cri de détresse”.
Vitejii noștri aliați, ispitiți de comorile spirtoase ale fabricei, s-au hotărât s-o devasteze. În aceeași noapte, (alaltăieri) au și pus în practică planul lor. Se vede că măsurile de apărare nu i-au putut reține deoarece au și pătruns în unele pavilioane ale fabricei. Au dat, desigur, de ceva butoaie de spirt, dar, fiind noapte și electricitatea stinsă, au aprins lumânări. De bună seamă, entuziasmul și elanul lor i-au făcut să nesocotească prudența. Lichidul a luat foc, câțiva eroi au rămas pe loc carbonizați, iar ceilalți, cuprinși de groază, au abandonat prada…
A doua zi, fie de frica pericolului, fie de aceea a trupelor sosite, liniștea a putut fi restabilită, iar fabrica de spirt, salvată.
Fac mare vâlvă în Iași declarațiile generalului Iliescu, făcute în Le Matin, și în care dă pe față trădarea guvernului Stürmer, care ne-a adus dezastrul nostru. Ne-au împins în război când încă nu eram pregătiți; ne-a asigurat că invazia armatelor noastre în Ardeal va fi concomitentă cu a lor pe la nord (Maramureș), ne-a refuzat cei 200.000 de soldați ruși ceruți a ne garanta libertatea mișcarei noastre față de atitudinea suspectă a Bulgariei. Au trimis 20.000, mai mult ca o demonstrație afirmând categoric că e sigur că Bulgaria niciodată nu va ataca Rusia. Și s-a văzut ce a fost. Generalul mai confirmă trădarea lui Socec și faptul curios că, pe când noi ne găseam încă în Transilvania, rușii pregăteau linia Siretului, unde ca prin minune s-a oprit peste 2 luni impetuoasa ofensivă nemțească. Mișeii.
 Totuși, acest general are și el păcatele lui de ispășit.
La Roman s-a întâmplat un lucru caracteristic: o deputațiune militară nemțească înarmată și cu steaguri albe au putut străbate frontul și ajunge până în oraș. Aci au declarat că au delegația de a propune un armistițiu și chiar pacea, soldații fiind obosiți de atâta război. Se zice că această îndrăzneață delegație ar fi fost arestată ca având caracterul de tentativă de spionaj, iar alții zic cum că a fost retrimisă înapoi în tabăra nemțească cu răspunsul că fronturile sunt acolo pentru lupte, iar armistițiul și pacea numai guvernele au precăderea să le discute. Curios! [pag 106-107]