Calvarul României creştine

„După arestare, n-am mai putut să aflu mare lucru despre el (despre episcopul Anton Durcovici). Un fost deţinut, căruia nu-i pot da numele mi-a povestit însă următoarele : Într-o noapte, eram foarte mulţi în celulă. Pe la ora 23 şi 30 minute, am auzit un zgomot neobişnuit pe coridor. Ne-am dat seama că cineva era bătut crunt şi lovit cu cizmele. Deodată, se deschide uşa celulei…în celulă fu aruncat un bărbat complet gol şi uşa se închise. La un moment dat, bietul om mi se adresă cu o voce stinsă : Fraţilor, sunt episcopul Durcovici din Iaşi, daţi-mi, vă rog ceva cu care să-mi acopăr goliciunea. …La ora 4, uşa celulei se deschise din nou. Doi soldaţi îl apucară de mâini…n-avu timp să spună nimic…făcu doar, cu capul, un semn de mulţumire. De atunci nu l-am mai revăzut.”