Colindând prin Rusia Sovietică. Note şi impresii de călătorie 1916-1918

?Până să deschidă îmi bate inima de emoţie. Uşa se deschide şi apare un locotenent de infanterie tânăr şi simpatic, brunet, cu mustăcioară neagră şi doi ochi inteligenţi. Ne prezentăm. Se recomandă Voicu Niţescu, avocat la Braşov, fost redactor la ?Gazeta Transilvaniei?. Îmi spune că face parte din comisiunea generalului Coandă pentru formarea grupului de voluntari ardeleni. A venit la Samara unde se află un lagăr de prizonieri din armata austro-ungară.
În urma schimbărilor politice a trebuit să-şi oprească activitatea. A rămas izolat la Samara.
Sediul principal al Corpului (de voluntari) era la Kiev. După intrarea trupelor revoluţionare în Kiev, ofiţerii au apucat fiecare încotro a putut. Unii dintre ei au fost arestaţi şi n-au fost eliberaţi decât în urma intervenţiei consulului francez din Harkov. Prigoana împotriva ofiţerilor români s-a înteţit în urma conflictului pe chestiunea Basarabiei? (pag. 79)