Drumuri prin Oaş – Reportaje sentimentale, însemnări, interviuri
„ În câte o ţîpuritură din Țara Oaşului eu văd rezumatul întregii noastre culturi, cu trecerea ei de la natură la rostire şi întruchipare artistică. Chiotul iniţial este încă natură: dacă vrei este ceva de ordinul cântecului privighetorii, sau mai degrabă a privighetorului, un cântec despre care naturaliştii ne spun că nu e intonat de poeţi, ci doar pentru ca pasărea să anunţe în felul acesta că a pus stăpânire pe un loc, iar ceilalţi să o lase acolo în rostul ei.” (Constantin Noica)