Forme de represiune în regimurile comuniste

Încă înainte de retragerea autorităţilor româneşti s-au constituit de către civilii basarabeni comitete orăşeneşti comuniste care au întâmpinat sărbătoreşte trupele sovietice  şi au acţionat în conformitate cu scopurile acestora. În după-amiaza zilei de 28 iunie, la Chişinău au început manifestaţii comuniste de stradă, cu steaguri roşii, pancarte şi discursuri îndreptate  împotriva administraţiei româneşti, care „după 22 de ani le-a supt  sângele […]”. Străzile au fost blocate, comuniştii interzicând accesul spre gară pentru cei care doreau să se evacueze în România. Poliţiştii care au vrut să facă ordine au fost prinşi şi unii – executaţi. Indignat de asemenea scene, un căpitan de jandarmi a deschis foc de mitralieră asupra manifestanţilor comunişti. În oraşul Ismail, statuia regelui Ferdinand a fost dărâmată în strigăte de satifacţie  de simpatizanţii comunişti, care anunţau „că ei nu au nevoie de rege şi de Dumnezeu”. La Chitila Nouă, judeţul Ismail, localnicii s-au plâns unui colonel al Armatei Roşii despre obligaţiile fiscale prea mari impuse de statul român, precum şi de rechiziţionarea cailor şi a mijloacelor de transport. Răspunsul ofiţerului sovietic a fost prompt: „După câte văd, aţi dus-o bine sub români, căci oraşul Chitila Nouă are case mari, străzi pavate, iluminat public şi este plin de toate bunătăţile, că statul român a luat caii şi căruţele de rechiziţie, aceasta a făcut-o în interesul ţării, aşa cum vom face-o şi noi”. La Soroca, în după-amiaza zilei de 28 iunie 1940, comuniştii s-au organizat sub conducerea avocatului Michael Flexer, ocupând sediul Poliţiei. Comisarul adjunct Vladimir Murafa şi agentul Gabriel Eustaţiu, ambii de la Poliţia oraşului Soroca, au fost arestaţi, percheziţionaţi şi, apoi, duşi în faţa statuii generalului Poetaş, unde au fost executaţi chiar de avocatul  menţionat.  În aceeaşi localitate a fost oprit şi jefuit  de bandele comuniste autocamionul Administraţiei Financiare. Dintre pasageri, locotenentul Gh. Pavelescu şi dirigintele oficiului poştal, Vartolomei, au reuşit să scape, oferind bani unor manifestanţi care i-au scos din mulţime. Ceilalţi n-au avut aceeaşi şansă. Subofiţerul Ene, încercând să fugă, a fost împuşcat pe la spate, iar avocatul Gh. Stănescu, fost fruntaş legionar, a fost executat de un coleg de breaslă, avocatul Alexandr Pizarevschi. Aceeaşi soartă tragică au avut-o administratorul financiar I. Gheorghiu, împreună cu căpitanul Georgescu, de la centrul de recrutare din Soroca.
Conform instrucţiunilor comitetelor de mai sus amintite, imediat ce s-a aflat despre  decizia Consiliului de Coroană de evacuare a Basarabiei, unii comercianţi au înlocuit în grabă firmele româneşti cu altele în limba rusă, scrise cu caractere chirilice. Florea Bresnicianu, fost funcţionar la Serviciul Sanitar al municipiului Chişinău, a afirmat că bande de civili înarmaţi  au spart casele de bani din clădirea în care funcţiona acest serviciu.  Totodată, a semnalat participarea la întâmpinarea soldaţilor sovietici a unor reprezentanţi ai autorităţilor româneşti, în persoana foştilor angajaţi de la Administraţia Financiară, Buruiană şi Sârbu, pe care i-a văzut personal defilând  pe străzi cu steaguri roşii. Un caz asemănător s-a petrecut atunci când soţia lui Ion Sârbu, fost director al Căminelor Culturale din judeţul Lăpuşna, a ţinut un discurs la radio în cuprinsul căruia a preamărit  regimul comunist din Uniunea Sovietică, aducând injurii fostei administraţii româneşti. Fostul comandant al Străjii Ţării din Cahul a ieşit în calea Armatei Roşii cu un drapel comunist, în timp ce unii funcionari de la prefectura din localitate au rămas pe loc, începând să facă propagandă filobolşevică. N. Ştefănescu, pensionar C.F.R., a declarat că, la Basarabeasca şi Reni, posibil în momentul în care se repatria, a fost insultat chiar de „pleava populaţiei moldoveneşti”. La Soroca, fostul preşedinte F.R.N., Petre Sfeclă, împreună cu alţii, a ieşit cu un drapel roşu înaintea sovieticilor, pe care l-a arborat apoi la Casa corpului didactic din localitate.  Ulterior a fost arestat, alături de alţi funcţionari români.    [pag. 374-375]