Începuturile mişcării de rezistenţă în România. Vol. II. 1 iunie – 18 noiembrie 1946
60. Locotenent-colonelul EVOLCEANU ALEXANDRU din Braşov, str. Constantin Vodă Brâncoveanu nr. 60 a recunoscut că având excedent de armament german, la sugestia sublocotenentului Neagoe Constantin, l-a dus la cabana Renţea, unde a trimis echipament şi alimente, iar în luna mai 1945, ştiind că dusese armamentul încă din noiembrie 1944 la cabană şi avea ordin să nu depăşească numărul efectivului de pace, a pus pe plutonierul Calotă Gheorghe să le ascundă sub duşumeaua bucătăriei de la cabană.
În iunie 1945 a făcut exerciţiu tactic pro forma, punând să se sape gropi aproape de bucătărie, a trimis unitatea în continuarea exerciţiului şi noaptea cu căpitanul Motorga Ion, maiorul Breazu Constantin, plutonierul major Schiau Petre, plutonierul major Cojocaru Petre şi plutonierul Calotă Gheorghe, au mutat armamentul şi muniţiile în acele gropi, acoperindu-le cu pământ, iar aceasta a făcut-o în vederea conflictului dintre Aliaţi, când urmărea să se retragă în munţi, alăturându-se anglo-americanilor.
În mai 1946, maiorul Ghertner Gheorghe i-a vorbit în numele unei organizaţii serioase, că la 15 iunie 1946 se va declanşa conflictul, stabilind atunci sectoare de acţiune şi puncte de contact în munţii Bucegi, Piatra Craiului şi Valea Mălăeştilor.
Armamentul, muniţiile, echipamentul şi alimentele s-au găsit ascunse în cantităţile arătate în procesul-verbal din 28 iunie 1946, aşa cum se reliefează şi din fotografiile de la dosar. Ofiţerul cu aprovizionarea, locotenentul Oprea Ion, declară că la unitate are intacte stocurile cu care este înregistrat şi nu ştia de alimentele ascunse în cabană.
După declaraţia şi situaţia prezentată de ofiţerul cu armătura, locotenentul Paraschivescu Ştefan, se stabileşte că nu s-au înregistrat armamentul şi muniţiile de la cabană şi nu se poate dovedi că au aparţinutunităţţii. Echipamentul însă a fost înregistrat în gestiunea unităţii.
La instrucţie revine asupra declaraţiilor anterioare, arătând că materialele au fost transportate în scopul instrucţiei, a îngropat armamentul spre a evita desfiinţarea unităţii ca sancţiune că nu se predase la termen din lipsă de timp şi arată că nu a avut legături decât cu maiorul Ghertner Gheorghe, cu care s-a hotărât ca în momentul critic să se ascundă în munţi, stabilind mijloacele de legătură.
Armamentul şi muniţia au aparţinut Batalionului 2 Vânători de Munte ca economie şi că s-au transportat predându-se iniţial cu proces –verbal, iar în martie 1945, când s-a dat ordin ca surplusul să se predea, le-a ascuns şi ulterior, în mai 1945, când erau dese controale, a mutat locul împreună cu ofiţerii şi subofiţerii de mai sus, spunându-le că are ordine superioare în acel sens. Echipamentul era adus pentru aplicaţie şi era înregistrat, iar alimentele erau economie. S-a întâlnit de două ori cu maiorul Ghertner, discutând chestiuni de serviciu, apoi politice, între care îngrijorarea faţă de arestările efectuate când s-a hotărât să se ascundă în caz de pericol, filând locurile de întâlnire. [ pag. 227]