Intelectualii şi regimul comunist: Istoriile unei relaţii

Siguranţa era însă la curent cu încercările de reluare a activităţii comuniste din zonă. Atunci când au obţinut suficiente date şi dovezi, aceştia au întreprins o acţiune amplă care s-a soldat cu arestarea majorităţii membrilor organizaţiei. În noaptea de 9-10 ianuarie 1941, s-a ivit momentul oportun, atunci când Zuchmann Iulian, unul dintre activiştii organizaţiei, a fost surprins de către un gardian public împrăştiind manifeste. În aceeaşi noapte Poliţia a întreprins descinderi simultane în localităţile despre care aveau infomaţii că sunt locuite de activişti comunişti. În urma acţiunii, au fost arestate douăzeci şi una de persoane, printre care şi Miron Constantinescu, treisprezece dintre ele primind ulterior condamnări de cinci până la paisprezece ani. Judecat, Miron Constantinescu este condamnat, prin Hotărârea nr. 144 din 10 februarie 1941, de către Tribunalul Corpului 3 Armată, la zece ani de muncă silnică, zece ani de degradare socială şi la plata a 500 lei cheltuieli de judecată. Încadrarea juridică a faptelor de care se făcea vinovat Miron Constantinescu era „crimă de uneltire contra ordinii sociale”. Urmare a respingerii recursului formulat de către avocatul său, Ion Gheorghe Maurer, Miron este transferat, la 11 iunie 1941, la penitenciarul Caransebeş pentru a-şi ispăşi pedeapsa. Ulterior va fi transferat la Lugoj, apoi din nou la Caransebeş, pentru ca ziua de 23 august 1944 să îl găsească pe Miron Constantinescu din nou la Lugoj. [pag 173]