Iuliu Maniu, un creator de istorie

„După moartea lui, trei preoţi –eu, Sălăjan Dumitru şi Ioan Bele – am fost chemaţi ca să facem curăţenie în fosta lui celulă şi să ardem resturile. Acolo am găsit salteaua, cearceafurile şi alte rufe care au aparţinut marelui dispărut. El mi-a cerut prin gura lui Nicolae Carandino Dragă părinte, dacă te eliberează, mergi la sora mea Cecilia la Bădăcin, şi-i spune tot ce ştii despre mine. Am promis. De fapt în vara lui 1956, fiind liber trei luni, am mers la Șimleu. Iar Cecilia stătea la o verişoară, la doamna Erdeli. I-am relatat totul. A plâns cu amar.” (preot Alexandru Raţiu)