Jurnal suedez V (2003-2008)

7 martie 2006
Zi plină de emoţii – la ora şapte voi fi sărbătorită la ambasada română din Stokholm. Ziua a început bine, l-am ascultat la radio pe astronomul Bengt Gustavsson care a spus, pe bună dreptate, că mâncarea vine din stele – mai ales laptele, o formă de lumină din Calea Lactee. Aş adăuga şi limba, facultatea de a vorbi, sunetul fiind prima formă de comunicare dintre mamă şi copil. Acelaşi lucru se poate spune şi pentru animale, vegetale şi minerale şi praful sfânt cu care ne luptăm în fiecare zi – totul vine din stele.
Iată numele prietenilor invitaţi: BirgittaTrotzig, Katarina Frostenson cu Jean-Claude Arnault, Agneta Pleijel cu Maciej Zaremba, Inger Johansson cu soţul Mats Johansson, Ingrid Lindgren, Dan Shafran cu Doina, Ana Maria Narti, Ioana Drăgan cu Cătălin Ţârlea şi bineînţeles doamna ambasadoare, Victoria Popescu. Este pentru prima oară când un ambasador se comportă ca un ambasador chiar mai mult decât atât pentru că Victoria e nu numai inteligentă şi competentă, dar şi frumoasă şi cu un anume farmec personal tipic tinereţii sale. Când a fost şi mai tânără fost căsătorită cu poetul Iaru, cu care are două fete, picta ea însăşi şi scria. De aceea e atât de vie, pentru că a început cu arta, cu maniere neconvenţionale, dar păstrând totuşi ritualul strict al postului său, conştientă de rolul său politic. Timpul îi permite să fie altfel decât predecesorii ei. Eu nu am fost agreată de ambasada română, am fost persecutată de securiştii care lucrau acolo – René a publicat cu mare succes cartea lui Paul Goma, singurul nostru disident care a dezvăluit pentru prima oară crimele care se comiteau în una din ţările de după cortina de fier. Paul Goma a fost invitat la Stockholm şi PEN clubul suedez i-a dedicat o seară de neuitat – pentru a vorbi despre cartea sa, Gherla, în care e vorba despre cea mai îngrozitoare închisoare din România, cu cele mai inumane torturi.
Am cumpărat flori pentru Victoria şi am mers cu pas leneş, pe jos,  până la clădirea bine cunoscută, casă veche, frumoasă, unde a locuit nimeni altul decât Olof Palm când era copil.  [pag. 158-159]