Libertatea ca datorie

Deoarece tatăl meu căzuse în dizgraţie în 1972, am fost în situaţia ca, la întoarcerea mea din Franţa, să dau concurs pentru un post de asistentm titlu pe care îl aveam deja la Toulouse şi pe care colegii mei rămaşi în ţară îl obţinuseră automat, prin vechime. E drept că până la urmă am ajuns să conduc Catedra de Hidraulică a Politehnicii, totuşi în 1989 eram printre puţinii din categoria mea care nu ajunseseră profesori. …….
Era, în fond, o dictatură a mediocrităţii, care favoriza comportamentele cele mai bicisnice, producând o progresivă nivelare în jos a cadrelor care o serveau.