Rememorări necesare sau Inevitabila întoarcere în timp

?Prima mea învăţătoare, Sofia Potângă, era o doamnă nu prea înaltă, robustă, foarte preocupată şi motivată în ceea ce priveşte paşii pe care urma să-i parcurgem. Vorbea puţin, cu rost şi nu făcea concesii, îndeosebi în ceea ce priveşte rostirea şi deprinderea scrisului şi cititului. Literele trebuia să le facem exact cum ni le arăta pe tablă doamna, milimetric, caligrafic, abaterile fiind sancţionate desori cu rigle trase la palmă. Am încasat-o de câteva ori şi eu, dar astăzi, imaginar, îi sărut mâna care m-a învăţat să ţin condeiul şi ce să fac cu el. Doamna era severă, zgârcită la note (am luat premiul II cu o medie în jur de 8) nu ploua în clasa noastră cu note de 9 şi 10, care erau excepţii, menite să marcheze realmente, cunoştinţe de excepţie. Doamna noastră ne învăţa să cântăm, acompaniindu-ne cu vioara, era îndemânatică, se pricepea la grădinărit, iar sâmbăta, în ultimele două ore, ne citea poveşti cu o intonaţie şi cu o interpretare care adeseori ne tăia răsuflarea?