Să nu uităm eroii ! Viaţa şi lupta fostului deţinut politic, colonel al Armatei Române, Liviu Grigore

Dacă s-ar face o fişă a postului de erou, ea ar cuprinde nu atât fapte, cât o sumedenie de calităţi, din care apoi, în mod logic, ar emerge remarcabilele acte. Ce şochează însă cel mai mult la erou este abnegaţia, adică dedicarea lui, acel devotament faţă de o cauză sau faţă de o persoană, până la sacrificiul de sine.
Cartea ?Să nu uităm eroii!? de Rodica Grigore, tocmai despre jertfă este; despre suferinţă, nedreptate, orori, demnitate, tărie.Tot năvodul acesta de termeni reţin pentru cititor o tulburătoare poveste adevărată: destinul unei familii a cărei normalitate şi fericire este spulberată de năpasta comunistă.
In 1948, colonelul Liviu Grigore are 45 de ani şi este comandant al Cercului Militar Teritorial Braşov.Are deja o carieră militară deosebită,o nevastă frumoasă şi trei fetiţe care sunt lumina tatălui lor.În februarie, însă, neaşteptat, este trecut în rezervă de către noile forţe politice instalate cu sprijinul Moscovei. Bulgărele nenorocirilor;începuse rostogolirea.Etapa a doua: arestările şi procesele…..Astfel după ce fusese erou pe două fronturi, Liviu Grigore intră într-o altă dimensiune a eroismului: rezistenţa în închisorile comuniste.Patru ani de umilinţă, de opresiune, de cinism, de foame, frig, mizerie, la Făgăraş şi Timişoara.
………………………………………………………………………………………………………
fragmente din articolul publicat în revista ASTRA ?Braşov nr.8/iulie 2007
de Laurenţiu -Ciprian Tudor